Tuberculoza genunchiului

 Definiția tuberculozei genunchiului

Tuberculoza genunchiului, cunoscută și sub numele de gonită tuberculoasă sau artrită tuberculoasă a genunchiului, este o infecție bacteriană cronică care afectează articulația genunchiului. Această afecțiune este cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, același agent patogen responsabil pentru tuberculoza pulmonară. Tuberculoza genunchiului reprezintă aproximativ 8% din totalul cazurilor de tuberculoză osteoarticulară și este a doua cea mai frecventă localizare a tuberculozei musculo-scheletale, după tuberculoza spinală (Pott’s disease).

Infecția tuberculoasă a genunchiului poate apărea prin diseminare hematogenă de la un focar primar, de obicei pulmonar, sau prin inoculare directă în timpul unei intervenții chirurgicale sau a unui traumatism local. Boala se dezvoltă insidios, cu o evoluție lentă, și poate duce la distrugerea progresivă a cartilajului articular și a osului subcondral, rezultând în deformarea și anchiloza articulației genunchiului, dacă nu este tratată corespunzător.

Epidemiologia tuberculozei genunchiului

Incidența tuberculozei genunchiului variază în funcție de prevalența generală a tuberculozei într-o anumită regiune geografică. Această afecțiune este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare, cu o prevalență ridicată a tuberculozei, cum ar fi India, China, Africa Subsahariană și Asia de Sud-Est. Cu toate acestea, odată cu creșterea migrației globale și a numărului de persoane imunocompromise, cazurile de tuberculoză osteoarticulară, inclusiv tuberculoza genunchiului, sunt raportate și în țările dezvoltate.

Tuberculoza genunchiului poate afecta persoane de toate vârstele, dar este mai frecventă la adulții tineri și la vârstnici. Copiii sunt, de asemenea, susceptibili la această afecțiune, în special în zonele cu incidență ridicată a tuberculozei. Nu există o predilecție clară de gen, deși unele studii sugerează o ușoară predominanță a sexului feminin.

Factorii de risc pentru dezvoltarea tuberculozei genunchiului includ un sistem imunitar compromis (de exemplu, infecția cu HIV, tratamentul cu medicamente imunosupresoare, bolile cronice), condiții de viață precare, malnutriția și expunerea prelungită la persoane cu tuberculoză activă. De asemenea, intervențiile chirurgicale anterioare la nivelul genunchiului sau traumatismele locale pot crește riscul de infecție tuberculoasă a articulației.

Cauzele tuberculozei genunchiului

Tuberculoza genunchiului este cauzată de infecția cu bacteria Mycobacterium tuberculosis. Această bacterie este un agent patogen aerob, acid-alcoolo-rezistent, care se transmite în principal prin inhalarea de picături respiratorii contaminate de la persoane cu tuberculoză pulmonară activă. În cazul tuberculozei genunchiului, infecția poate apărea prin două mecanisme principale:

1. Diseminarea hematogenă: În acest caz, bacteria ajunge în articulația genunchiului prin intermediul sângelui, provenind de la un focar infecțios primar, de obicei localizat în plămâni. Această cale de infecție este mai frecventă și se observă în aproximativ 90% din cazurile de tuberculoză a genunchiului.

2. Inocularea directă: Mai rar, bacteria poate fi introdusă direct în articulația genunchiului în timpul unei intervenții chirurgicale, a unei injecții intraarticulare sau a unui traumatism penetrant. Această cale de infecție este responsabilă pentru aproximativ 10% din cazuri.

Factorii de risc

Există mai mulți factori de risc care cresc susceptibilitatea unei persoane de a dezvolta tuberculoză a genunchiului:

1. Sistemul imunitar compromis: Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele infectate cu HIV, cele care urmează tratamente imunosupresoare (de exemplu, pentru boli autoimune sau după un transplant de organ), sau cele cu boli cronice (de exemplu, diabet zaharat, insuficiență renală), au un risc crescut de a dezvolta tuberculoză osteoarticulară, inclusiv la nivelul genunchiului.

2. Expunerea la tuberculoză: Contactul prelungit cu persoane care au tuberculoză pulmonară activă crește riscul de a contracta infecția.

3. Condiții de viață precare: Sărăcia, supraaglomerarea, ventilația inadecvată și accesul limitat la asistență medicală de calitate sunt factori de risc pentru tuberculoză în general, inclusiv pentru localizarea la nivelul genunchiului.

4. Vârsta: Deși tuberculoza genunchiului poate afecta persoane de toate vârstele, ea este mai frecventă la adulții tineri și la vârstnici.

5. Intervenții chirurgicale anterioare sau traumatisme la nivelul genunchiului: Acești factori pot crește riscul de inoculare directă a bacteriei în articulație.

Mecanismul de dezvoltare a bolii

Odată ce bacteria Mycobacterium tuberculosis ajunge în articulația genunchiului, fie prin diseminare hematogenă, fie prin inoculare directă, aceasta declanșează un răspuns imun complex. Inițial, bacteria se multiplică lent în sinoviala articulară, formând un tubercul (o leziune granulomatoasă specifică tuberculozei). În timp, tubercului se extinde, ducând la eroziunea cartilajului articular și a osului subcondral.

Progresia bolii este de obicei lentă, insidioasă, și poate dura luni sau chiar ani. Pe măsură ce infecția avansează, se formează abcese și fistule, care pot duce la distrugerea extensivă a articulației. Fără un tratament adecvat, tuberculoza genunchiului poate rezulta în deformarea și anchiloza articulației, cu pierderea funcției acesteia.

Răspunsul imun al gazdei joacă un rol crucial în patogeneza tuberculozei genunchiului. Mediatorii inflamatori, cum ar fi citokine (de exemplu, TNF-alfa, IL-1, IL-6), sunt eliberați de celulele imune activate, contribuind la distrugerea tisulară. În plus, formarea granuloamelor și a abceselor poate compromite și mai mult integritatea articulației.

Simptomele comune ale tuberculozei genunchiului

Tuberculoza genunchiului se dezvoltă de obicei insidios, cu o evoluție lentă pe parcursul mai multor luni. Simptomele comune includ:

1. Durere: Durerea la nivelul genunchiului este de obicei primul și cel mai frecvent simptom. Aceasta poate fi inițial ușoară și intermitentă, dar se agravează treptat în timp și poate deveni persistentă.

2. Tumefacție: Pe măsură ce infecția progresează, genunchiul poate deveni umflat și deformat datorită acumulării de lichid sinovial (efuzie) și a proliferării sinovialei.

3. Redoare: Mișcarea genunchiului poate fi limitată și dureroasă, în special după perioade de inactivitate (de exemplu, dimineața) sau după repaus prelungit.

4. Căldură locală: Articulația afectată poate fi caldă la palpare, din cauza procesului inflamator.

5. Fatigabilitate și pierdere în greutate: În unele cazuri, pacienții pot prezenta simptome sistemice, cum ar fi oboseala, pierderea în greutate și febra ușoară, mai ales în prezența unui focar infecțios activ în altă parte a corpului.

Examinarea fizică

Examinarea fizică a genunchiului afectat poate evidenția următoarele semne:

1. Sensibilitate la palpare: Articulația poate fi dureroasă la atingere, în special în punctele de inserție a tendoanelor și ligamentelor.

2. Limitarea mișcării: Mișcările active și pasive ale genunchiului pot fi limitate și dureroase, din cauza inflamației și a deteriorării articulare.

3. Crepitații: În stadiile avansate ale bolii, pot fi percepute crepitații la mișcarea genunchiului, indicând afectarea cartilajului articular.

4. Deformarea articulației: În cazurile severe, neglijate, genunchiul poate deveni deformat și anchilozat, cu pierderea funcției.

Investigații imagistice

Radiografia

Radiografia simplă a genunchiului este de obicei prima investigație imagistică efectuată. În stadiile incipiente ale bolii, modificările radiografice pot fi minime sau absente. Pe măsură ce infecția progresează, pot fi observate următoarele modificări:

1. Îngustarea spațiului articular: Aceasta indică afectarea cartilajului articular.

2. Eroziuni osoase: Pot apărea zone de osteoliză (distrugere osoasă) în regiunile marginale ale articulației.

3. Reacție periostală: Poate fi observată o îngroșare a periostului adiacent zonelor de infecție.

4. Calcificări: În stadiile avansate, pot fi prezente calcificări în țesuturile moi periarticulare.

Tomografia computerizată (CT)

Scanarea CT oferă imagini mai detaliate ale structurilor osoase și poate evidenția mai bine eroziunile osoase și sechestrele (fragmente de os necrotic).

Rezonanța magnetică nucleară (RMN)

RMN-ul este deosebit de util în evaluarea tuberculozei genunchiului, deoarece oferă o vizualizare excelentă a țesuturilor moi, a cartilajului și a măduvei osoase. Poate detecta modificări precoce, cum ar fi:

1. Sinovită: Îngroșarea și captarea de contrast a membranei sinoviale.

2. Colecții lichidiene: Prezența de abcese sau colecții lichidiene periarticulare.

3. Edem osos: Modificări de semnal la nivelul măduvei osoase, indicând osteomielită.

Teste de laborator

Testul cutanat la tuberculină

Testul cutanat la tuberculină (cunoscut și ca testul Mantoux) evaluează răspunsul imun al organismului la antigenii micobacterieni. Un rezultat pozitiv poate indica o infecție tuberculoasă, dar nu diferențiază între infecția activă și cea latentă.

Testele de sânge

Testele de sânge, cum ar fi hemoleucograma completă (CBC) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), pot evidenția un răspuns inflamator sistemic, dar sunt nespecifice pentru tuberculoză.

Testele serologice, cum ar fi testul Quantiferon-TB Gold, pot ajuta la diagnosticarea infecției tuberculoase, dar, la fel ca testul cutanat la tuberculină, nu diferențiază între infecția activă și cea latentă.

Analiza lichidului sinovial

Aspirația lichidului sinovial din genunchiul afectat este esențială pentru diagnostic. Lichidul sinovial în tuberculoza genunchiului prezintă de obicei următoarele caracteristici:

1. Aspect tulbure, galben-verzui.
2. Număr crescut de leucocite, cu predominanța limfocitelor.
3. Niveluri scăzute de glucoză.
4. Niveluri ridicate de proteine.

Examenul microscopic direct al lichidului sinovial poate evidenția prezența bacililor acid-alcoolo-rezistenți (BAAR), dar sensibilitatea acestei metode este scăzută.

Cultura lichidului sinovial pe medii specifice pentru micobacterii rămâne standardul de aur pentru diagnosticul tuberculozei genunchiului. Cu toate acestea, rezultatele pot dura câteva săptămâni.

Testele moleculare, cum ar fi reacția în lanț a polimerazei (PCR), pot detecta rapid prezența ADN-ului micobacterian în lichidul sinovial, dar nu diferențiază între micobacteriile vii și cele moarte.

Diagnosticul diferențial

Tuberculoza genunchiului trebuie diferențiată de alte cauze de monoartrită cronică a genunchiului, cum ar fi:

1. Artrita septică non-tuberculoasă
2. Artrita reactivă
3. Spondilartropatiile seronegative (de exemplu, artrita psoriazică, spondilita anchilozantă)
4. Artrita reumatoidă
5. Osteoartrita
6. Tumorile articulare (de exemplu, sinoviomul)

Tratamentul tuberculozei genunchiului are ca scop eradicarea infecției, prevenirea complicațiilor și restaurarea funcției articulare. Acesta implică o abordare multidisciplinară, care include terapia medicamentoasă, intervenția chirurgicală (în cazuri selectate) și recuperarea fizică.

Tratamentul medicamentos

Antibiotice

Antibioticele specifice pentru tratamentul tuberculozei (medicamentele antituberculoase) reprezintă baza terapiei pentru tuberculoza genunchiului. Regimul standard include o combinație de medicamente de primă linie, administrate pe o perioadă de 6-12 luni, în funcție de severitatea bolii și de răspunsul pacientului.

Medicamente antituberculoase

Medicamentele antituberculoase de primă linie includ:

1. Izoniazida (INH): Acest medicament este eficient în eliminarea bacteriilor în creștere activă și este de obicei bine tolerat.

2. Rifampicina (RIF): Rifampicina este un sterilizant puternic, capabil să elimine bacteriile în stare de repaus.

3. Pirazinamida (PZA): Acest medicament este eficient în faza inițială a tratamentului, ajutând la reducerea duratei totale a terapiei.

4. Etambutol (EMB): Etambutolul este adesea adăugat în faza intensivă a tratamentului pentru a preveni dezvoltarea rezistenței la medicamente.

Regimul tipic implică administrarea zilnică a tuturor celor patru medicamente în faza intensivă (primele 2-3 luni), urmată de o fază de continuare (4-9 luni) cu izoniazidă și rifampicină.

Monitorizarea atentă a pacientului pentru a depista eventualele reacții adverse la medicamente și pentru a evalua complianța la tratament este esențială.

Tratamentul chirurgical

Deși terapia medicamentoasă este fundamentală în tratamentul tuberculozei genunchiului, intervenția chirurgicală poate fi necesară în anumite situații:

Debridarea artroscopică

În cazurile de tuberculoză a genunchiului diagnosticate precoce, cu afectare minimă a cartilajului și osului, debridarea artroscopică poate fi utilizată pentru a îndepărta țesutul infectat și a reduce încărcătura bacteriană. Această procedură este de obicei combinată cu terapia medicamentoasă.

Sinovectomia

În cazurile cu sinovită extensivă și formare de abcese, sinovectomia deschisă poate fi necesară pentru a elimina membrana sinovială infectată și a preveni distrugerea în continuare a articulației.

Artroplastia de genunchi

În stadiile avansate ale bolii, cu distrugere articulară severă și deformare, artroplastia totală de genunchi poate fi necesară pentru a restabili funcția și a reduce durerea. Această procedură este de obicei amânată până la finalizarea terapiei medicamentoase și confirmarea eradicării infecției.

Recuperarea și fizioterapia

Recuperarea și fizioterapia sunt componente esențiale ale tratamentului tuberculozei genunchiului. Obiectivele principale sunt:

1. Reducerea durerii și a inflamației
2. Îmbunătățirea mobilității articulare
3. Fortificarea mușchilor periarticulari
4. Restabilirea funcției și a mersului normal

Programul de recuperare trebuie adaptat nevoilor individuale ale pacientului și poate include:

1. Aplicații de gheață sau căldură pentru a reduce durerea și inflamația
2. Exerciții pasive și active de mișcare pentru a îmbunătăți mobilitatea articulară
3. Exerciții de fortificare progresivă pentru cvadriceps și ischiogambieri
4. Exerciții de propriocepție și echilibru
5. Terapie manuală, inclusiv mobilizări articulare și masaj
6. Progresie graduală la activități funcționale și specifice sportului, după caz

Tuberculoza genunchiului, dacă nu este tratată adecvat sau dacă este diagnosticată tardiv, poate duce la o serie de complicații care pot afecta semnificativ calitatea vieții pacientului și pot necesita intervenții suplimentare.

Complicațiile tuberculozei genunchiului

1. Distrucția articulară: Infecția tuberculoasă poate cauza eroziunea cartilajului articular și a osului subcondral, ducând la îngustarea spațiului articular și la deformarea genunchiului.

2. Anchiloza: În cazurile severe, necontrolate, inflamația cronică și fibroza pot duce la fuziunea articulației genunchiului (anchiloză), rezultând în pierderea completă a mișcării.

3. Contracturi: Imobilizarea prelungită a genunchiului, secundară durerii și inflamației, poate duce la dezvoltarea contracturilor în flexie, limitând și mai mult mobilitatea articulară.

4. Abcese și fistule: Colecțiile purulente (abcese) se pot dezvolta în și în jurul articulației, putând duce la formarea de fistule cutanate cu drenaj persistent.

5. Osteomielita: Infecția tuberculoasă se poate extinde la osul adiacent, cauzând osteomielită, cu distrugere osoasă și sechestrare.

6. Dizabilitate: Durerea cronică, redoarea și deformarea genunchiului pot afecta semnificativ capacitatea pacientului de a desfășura activitățile zilnice și pot duce la handicap.

7. Reactivarea sau diseminarea infecției: În absența unui tratament adecvat, infecția poate recidiva local sau se poate disemina în alte părți ale corpului, ducând la tuberculoză miliară sau la alte forme extrapulmonare de tuberculoză.

Prognosticul și rata de recuperare

Prognosticul tuberculozei genunchiului depinde de mai mulți factori, inclusiv:

1. Stadiul bolii la momentul diagnosticului
2. Prezența și severitatea distrucției articulare
3. Vârsta și starea generală de sănătate a pacientului
4. Complianța la tratamentul medicamentos și la programul de recuperare
5. Prezența rezistenței la medicamentele antituberculoase

Cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, incluzând terapie medicamentoasă, intervenție chirurgicală (când este indicată) și recuperare, majoritatea pacienților au un prognostic bun, cu eradicarea infecției și restabilirea funcției articulare.

Studiile au arătat că rata de succes a tratamentului pentru tuberculoza osteoarticulară, inclusiv tuberculoza genunchiului, variază între 75-95%, în funcție de regimul terapeutic utilizat și de severitatea bolii.

Cu toate acestea, în cazurile diagnosticate tardiv, cu distrucție articulară severă, prognosticul este mai rezervat. Acești pacienți pot necesita intervenții chirurgicale extinse, cum ar fi artroplastia de genunchi, și pot avea un grad mai mare de handicap rezidual.

Recuperarea completă a mobilității și funcției genunchiului poate dura câteva luni până la un an sau mai mult, în funcție de severitatea inițială a bolii și de amploarea intervenției chirurgicale.

Monitorizarea pe termen lung a pacienților este esențială pentru a depista eventualele recidive ale infecției și pentru a trata prompt orice complicații apărute.

Măsuri generale de prevenire a tuberculozei

1. Identificarea și tratarea cazurilor active de tuberculoză: Diagnosticul prompt și tratamentul adecvat al persoanelor cu tuberculoză activă sunt esențiale pentru a preveni transmiterea infecției.

2. Identificarea și tratarea cazurilor de tuberculoză latentă: Persoanele cu infecție tuberculoasă latentă, deși nu sunt contagioase, au un risc crescut de a dezvolta boala activă. Tratamentul infecției latente poate preveni progresia către boala activă.

3. Controlul infecției în unitățile medicale: Măsurile de control al infecției, cum ar fi izolarea pacienților cu tuberculoză activă, utilizarea măștilor de protecție și a sistemelor de ventilație adecvate, sunt esențiale pentru a preveni transmiterea infecției în spitale și clinici.

4. Educație și conștientizare: Educarea publicului și a profesioniștilor din domeniul sănătății cu privire la semnele și simptomele tuberculozei, căile de transmitere și măsurile de prevenție poate ajuta la identificarea precoce a cazurilor și la reducerea transmiterii infecției.

5. Abordarea factorilor de risc socio-economici: Îmbunătățirea condițiilor de viață, reducerea supraaglomerării și asigurarea accesului la asistență medicală de calitate pot contribui la reducerea incidenței tuberculozei în comunitățile defavorizate.

Vaccinarea BCG

Vaccinul BCG (Bacillus Calmette-Guérin) este un vaccin viu atenuat, derivat din Mycobacterium bovis, care oferă o oarecare protecție împotriva tuberculozei, în special a formelor severe, cum ar fi meningita tuberculoasă și tuberculoza miliară, la copii.

Cu toate acestea, eficacitatea vaccinului BCG în prevenirea tuberculozei pulmonare la adulți, principala formă transmisibilă a bolii, este variabilă și, în general, scăzută. Prin urmare, vaccinarea BCG nu este recomandată ca o măsură primară de prevenire a tuberculozei la adulți în majoritatea țărilor cu incidență scăzută a tuberculozei.

În multe țări cu incidență ridicată a tuberculozei, vaccinarea BCG este inclusă în programele naționale de imunizare, fiind administrată la naștere sau în primele luni de viață. Această strategie vizează reducerea morbidității și mortalității asociate cu tuberculoza la copii.

În ceea ce privește prevenirea specifică a tuberculozei genunchiului, vaccinarea BCG poate oferi un anumit grad de protecție prin reducerea riscului de diseminare hematogenă a infecției de la un focar primar. Cu toate acestea, vaccinul nu oferă o protecție completă și nu elimină necesitatea altor măsuri de prevenire și control al tuberculozei.

Tuberculoza genunchiului este o afecțiune complexă și potențial invalidantă, care necesită un diagnostic precoce și un tratament adecvat pentru a obține rezultate optime și a preveni complicațiile pe termen lung. Deși este o cauză relativ rară de monoartrită a genunchiului, tuberculoza articulară trebuie luată în considerare în diagnosticul diferențial, în special la pacienții cu factori de risc sau în regiunile cu incidență ridicată a tuberculozei.

Diagnosticul tuberculozei genunchiului se bazează pe o combinație de elemente clinice, imagistice și de laborator. Simptomele și semnele clinice, deși nespecifice, pot ridica suspiciunea de tuberculoză articulară. Investigațiile imagistice, cum ar fi radiografia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică, pot evidenția modificări sugestive pentru infecția tuberculoasă. Confirmarea diagnosticului se face prin analiza lichidului sinovial, incluzând examenul microscopic, cultura și testele moleculare pentru detectarea Mycobacterium tuberculosis.

Tratamentul tuberculozei genunchiului implică o abordare multidisciplinară, combinând terapia medicamentoasă, intervenția chirurgicală (în cazuri selectate) și recuperarea fizică. Administrarea unui regim adecvat de medicamente antituberculoase, pe o perioadă suficient de lungă, este esențială pentru eradicarea infecției și prevenirea recidivelor. Intervențiile chirurgicale, cum ar fi debridarea artroscopică, sinovectomia sau artroplastia, pot fi necesare în funcție de severitatea bolii și de gradul de distrucție articulară. Recuperarea fizică și fizioterapia joacă un rol crucial în restabilirea mobilității, forței și funcției articulare.

Fără un tratament adecvat, tuberculoza genunchiului poate duce la complicații semnificative, cum ar fi distrucția articulară, anchiloza, abcese și fistule, osteomielita și dizabilitatea. Cu toate acestea, cu un diagnostic precoce și o abordare terapeutică cuprinzătoare, majoritatea pacienților au un prognostic bun, cu eradicarea infecției și restabilirea funcției articulare.

Ce este tuberculoza genunchiului? 

Tuberculoza genunchiului, cunoscută și sub numele de gonită tuberculoasă, este o infecție bacteriană cronică a articulației genunchiului cauzată de Mycobacterium tuberculosis. Aceasta poate apărea prin diseminare hematogenă de la un focar infecțios primar, de obicei pulmonar, sau prin inoculare directă în timpul unei intervenții chirurgicale sau a unui traumatism local.

Care sunt simptomele tuberculozei genunchiului? 

Simptomele principale ale tuberculozei genunchiului includ durere, tumefacție, redoare și limitarea mișcării articulare. Aceste simptome se dezvoltă de obicei insidios, pe parcursul mai multor luni. În unele cazuri, pacienții pot prezenta și simptome sistemice, cum ar fi febră, oboseală și pierdere în greutate.

Cum se diagnostichează tuberculoza genunchiului?

Diagnosticul tuberculozei genunchiului se bazează pe o combinație de elemente clinice, imagistice și de laborator. Investigațiile imagistice, cum ar fi radiografia, tomografia computerizată și rezonanța magnetică, pot evidenția modificări sugestive pentru infecția tuberculoasă. Confirmarea diagnosticului se face prin analiza lichidului sinovial, incluzând examenul microscopic, cultura și testele moleculare pentru detectarea Mycobacterium tuberculosis.

Cum se tratează tuberculoza genunchiului? 

Tratamentul tuberculozei genunchiului implică o abordare multidisciplinară, combinând terapia medicamentoasă, intervenția chirurgicală (în cazuri selectate) și recuperarea fizică. Administrarea unui regim adecvat de medicamente antituberculoase, pe o perioadă de 6-12 luni, este esențială pentru eradicarea infecției. Intervențiile chirurgicale, cum ar fi debridarea artroscopică, sinovectomia sau artroplastia, pot fi necesare în funcție de severitatea bolii. Recuperarea fizică și fizioterapia sunt importante pentru restabilirea mobilității și funcției articulare.

Care este prognosticul tuberculozei genunchiului? 

Cu un diagnostic precoce și un tratament adecvat, majoritatea pacienților cu tuberculoză a genunchiului au un prognostic bun, cu eradicarea infecției și restabilirea funcției articulare. Cu toate acestea, în cazurile diagnosticate tardiv sau necontrolate, pot apărea complicații semnificative, cum ar fi distrucția articulară, anchiloza și dizabilitatea. Monitorizarea pe termen lung a pacienților este esențială pentru a depista eventualele recidive și pentru a trata prompt orice complicații.

Cum se realizeaza artroscopia pentru Tuberculoza Genunchiului

• Rolul în diagnostic:
  
  • Artroscopia poate diagnostica eficient tuberculoza genunchiului în stadiu incipient, permițând vizualizarea directă și biopsia membranei sinoviale. Această tehnică oferă un randament diagnostic ridicat și ajută la diferențierea tuberculozei de alte boli articulare .
  • Într-un studiu pe pacienți adolescenți, artroscopia a confirmat diagnosticul de tuberculoză în cazurile în care constatările clinice și de laborator inițiale au fost neconcludente .
• Rolul terapeutic:
• • Sinovectomia artroscopică și debridarea, combinate cu terapia medicamentoasă antituberculoasă, au arătat o îmbunătățire semnificativă a funcției articulare și o reducere a simptomelor. Pacienții au experimentat o creștere a amplitudinii de mișcare și o scădere a durerii postoperatorii .
  • Un studiu a raportat că pacienții tratați cu artroscopie pentru tuberculoza sinovială au prezentat îmbunătățiri semnificative ale funcției genunchiului, fără recidiva tuberculozei în perioadele de urmărire de până la trei ani .
• Rezultate postoperatorii:
  
  • Exercițiile de mișcare pasivă continuă începute la scurt timp după artroscopie au fost asociate cu îmbunătățirea mobilității și funcției articulare. Utilizarea injecțiilor intraarticulare cu izoniazidă și a medicamentelor antituberculoase sistemice susține în continuare recuperarea (Shen et al., 2010).
  • O serie de cazuri a evidențiat absența recidivei la pacienții care au suferit debridare artroscopică și tratament antituberculos, sugerând că această abordare combinată este eficientă pentru gestionarea tuberculozei sinoviale în stadiu incipient 

• hing.org/article/23382
• 2002/05000/
• 0/467/549/706675
• 0/3/182/1653996
• S0968-0160(08)00049