Osteartroza genunchiului

Definiția osteoartrozei genunchiului

Osteoartroza genunchiului, cunoscută și sub denumirea de gonartroza, este o afecțiune degenerativă cronică care afectează articulația genunchiului. Aceasta se caracterizează prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular, modificări ale osului subcondral și inflamația țesuturilor moi din jurul articulației.

În esență, osteoartroza genunchiului implică un dezechilibru între procesele de degradare și reparare ale țesuturilor articulare. Pe măsură ce boala progresează, apar modificări structurale care duc la durere, rigiditate și limitarea funcției articulare.

Această afecțiune poate fi clasificată în două categorii principale:

1. Osteoartroza primară (idiopatică): apare fără o cauză identificabilă și este adesea asociată cu îmbătrânirea.
2. Osteoartroza secundară: rezultă din factori specifici precum traumatisme, malformații congenitale sau boli metabolice.

Prevalența și impactul asupra calității vieții

Osteoartroza genunchiului este una dintre cele mai frecvente forme de artroză, afectând milioane de oameni la nivel global. Prevalența sa crește odată cu vârsta, fiind mai frecventă la persoanele peste 50 de ani. Studiile epidemiologice arată că:

• Aproximativ 10% din bărbații și 13% din femeile cu vârsta peste 60 de ani suferă de osteoartroza simptomatică a genunchiului.
• Incidența este mai mare la femei, în special după menopauză.
• În România, se estimează că peste 3 milioane de persoane sunt afectate de diverse forme de artroză, inclusiv cea a genunchiului.

Impactul asupra calității vieții este semnificativ:

1. Limitări fizice:

   • Dificultăți în efectuarea activităților zilnice (mers, urcat scări, ridicare din poziția șezând)
   • Reducerea mobilității și a independenței personale

2. Impact psihologic:

   • Creșterea riscului de depresie și anxietate
   • Scăderea stimei de sine și a satisfacției vieții

3. Consecințe sociale:

   • Izolare socială datorită limitării activităților
   • Posibila pierdere a locului de muncă sau reducerea productivității

4. Implicații economice:

   • Costuri directe legate de tratament și îngrijire medicală
   • Costuri indirecte datorate pierderii productivității și pensionării anticipate

5. Comorbidități:

   • Creșterea riscului de obezitate datorită reducerii activității fizice
   • Asocierea cu alte afecțiuni cronice precum bolile cardiovasculare și diabetul

Structura articulației genunchiului

Articulația genunchiului este una dintre cele mai complexe și mari articulații din corpul uman. Ea este formată din următoarele componente principale:

1. Oase:

   • Femurul (osul coapsei)
   • Tibia (osul gambei)
   • Rotula (patela)

2. Cartilaj articular:

   • Acoperă suprafețele articulare ale oaselor
   • Permite mișcarea fluidă și fără frecare a articulației

3. Meniscuri:

   • Două structuri semilunare (medial și lateral) compuse din fibrocartilaj
   • Acționează ca amortizoare și distribuie uniform presiunea în articulație

4. Ligamente:

   • Ligamentul încrucișat anterior (LIA) și posterior (LIP)
   • Ligamentele colaterale medial și lateral
   • Asigură stabilitatea articulației

5. Capsula articulară:

   • Învelișul exterior al articulației
   • Conține lichidul sinovial care lubrifiază și hrănește cartilajul

6. Membrana sinovială:

   • Căptușește interiorul capsulei articulare
   • Produce lichidul sinovial

7. Burse:

   • Săculeți mici plini cu lichid care reduc frecarea între tendoane și oase

8. Mușchi și tendoane:

   • Cvadricepsul și tendonul patelar în partea anterioară
   • Mușchii ischiogambieri în partea posterioară

Funcțiile normale ale genunchiului

Genunchiul îndeplinește mai multe funcții cruciale pentru mobilitatea și stabilitatea corpului:

1. Suport al greutății corporale:

   • Genunchiul suportă aproape întreaga greutate a corpului în poziție verticală
   • Distribuie uniform forțele exercitate asupra membrelor inferioare în timpul mișcării

2. Facilitarea mișcării:

   • Flexie și extensie: Permite îndoirea și întinderea piciorului
   • Rotație limitată: Oferă o ușoară rotație internă și externă când genunchiul este flexat

3. Amortizarea șocurilor:

   • Meniscurile și cartilajul absorb șocurile și reduc impactul asupra oaselor

4. Stabilizare:

   • Ligamentele și mușchii asigură stabilitatea laterală și antero-posterioară a articulației

5. Propriocepție:

   • Receptorii din ligamente și capsulă oferă informații despre poziția și mișcarea articulației

6. Facilitarea locomoției:

   • Permite mersul, alergarea, săritura și alte activități care implică mișcarea picioarelor

7. Adaptare la teren inegal:

   • Permite ajustări fine ale poziției piciorului pentru a menține echilibrul pe suprafețe neregulate

8. Transmiterea forțelor:

   • Transferă forțele generate de mușchii coapsei către gambă și picior

9. Conservarea energiei:

   • Structura sa permite o mișcare eficientă din punct de vedere energetic în timpul mersului și alergării

Factori genetici

Predispoziția genetică joacă un rol important în dezvoltarea osteoartrozei genunchiului:

• Studii pe gemeni au arătat că factorul genetic poate fi responsabil pentru până la 65% din cazurile de osteoartroză.
• Anumite variante genetice sunt asociate cu un risc crescut:
  • Genele implicate în formarea și menținerea cartilajului (ex. COL2A1, ACAN)
  • Gene asociate cu inflamația (ex. IL1, TNF)
• Istoricul familial de osteoartroză crește riscul individual de dezvoltare a bolii.

Vârsta și sexul

Acești factori demografici au o influență semnificativă asupra riscului de osteoartroză:

Vârsta:

• Incidența crește dramatic după 50 de ani.
• Aproximativ 50% din persoanele peste 65 de ani prezintă semne radiologice de osteoartroză.
• Cauzele legate de vârstă includ:
  • Uzura cumulativă a articulațiilor
  • Scăderea capacității de regenerare a țesuturilor

Sexul:

• Femeile au un risc mai mare de a dezvolta osteoartroză a genunchiului, în special după menopauză.
• Factori hormonali, în special scăderea estrogenului, pot contribui la acest risc crescut.
• Diferențele anatomice între sexe (ex. alinierea pelviană) pot influența biomecanica genunchiului.

Obezitatea și suprasolicitarea articulară

Obezitatea:

• Este unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili.
• Fiecare kilogram în exces adaugă aproximativ 4 kg de presiune asupra genunchilor în timpul mersului.
• Mecanisme:
  • Stres mecanic crescut asupra articulației
  • Factori metabolici: țesutul adipos produce adipokine care pot promova inflamația și degradarea cartilajului

Suprasolicitarea articulară:

• Anumite ocupații care implică:
  • Îngenunchere frecventă
  • Ridicarea de greutăți
  • Statul în picioare prelungit
• Activități sportive de impact ridicat, în special dacă sunt practicate intensiv și pe termen lung.
• Dezechilibre musculare care pot duce la distribuția inegală a forțelor în articulație.

Traumatisme și leziuni anterioare

Traumatismele acute și leziunile cronice pot crește semnificativ riscul de osteoartroză:

• Fracturi care implică suprafața articulară a genunchiului.
• Leziuni ale ligamentelor, în special ale ligamentului încrucișat anterior (LIA).
• Rupturi de menisc, în special cele care necesită îndepărtarea chirurgicală a unei părți semnificative din menisc.
• Leziuni ale cartilajului articular.

Mecanisme prin care traumatismele duc la osteoartroză:

• Modificarea biomecanicii articulare
• Instabilitate articulară cronică
• Distribuție anormală a forțelor în articulație
• Inflamație persistentă post-traumatică

Alți factori de risc includ:

• Malformații congenitale ale articulației
• Boli metabolice (ex. diabet, gută)
• Boli inflamatorii (ex. artrita reumatoidă)
• Deficiențe nutriționale

Înțelegerea acestor factori de risc este crucială pentru:

1. Identificarea persoanelor cu risc crescut
2. Implementarea strategiilor de prevenție
3. Managementul precoce al bolii

Durerea și rigiditatea articulară

Durerea:

• Este simptomul principal și motivul cel mai frecvent pentru care pacienții caută ajutor medical.
• Caracteristici:
  • Inițial, apare la efort și se ameliorează în repaus.
  • Pe măsură ce boala progresează, poate deveni constantă și poate persista și noaptea.
  • Adesea descrisă ca surdă, profundă sau arzătoare.
  • Poate fi localizată sau difuză în jurul genunchiului.
• Factori agravanți:
  • Activitate fizică prelungită, în special urcatul și coborâtul scărilor.
  • Schimbări meteorologice, în special vremea rece și umedă.

Rigiditatea articulară:

• Apare tipic dimineața sau după perioade de inactivitate („rigiditate de pornire”).
• De obicei, durează mai puțin de 30 de minute.
• Se ameliorează odată cu mișcarea genunchiului.
• Poate reapărea după perioade de repaus în timpul zilei.

Limitarea mobilității

• Reducerea progresivă a amplitudinii mișcărilor genunchiului:
  • Dificultăți în flexia completă (ex. îngenunchere, ghemuire).
  • Limitarea extensiei complete a genunchiului.
• Instabilitate articulară:
  • Senzația de „cedare” a genunchiului în timpul mersului sau la schimbări de direcție.
  • Poate duce la episoade de cădere.
• Modificări ale patternului de mers:
  • Șchiopătat sau mers rigid.
  • Tendința de a evita sprijinul complet pe piciorul afectat.
• Dificultăți în:
  • Urcarea și coborârea scărilor.
  • Ridicarea din poziția șezând.
  • Intrarea și ieșirea din mașină.
• Reducerea distanței de mers fără durere.

Modificări vizibile ale genunchiului

• Tumefiere articulară:
  • Poate fi constantă sau intermitentă.
  • Cauzată de acumularea de lichid sinovial (efuziune) sau îngroșarea țesuturilor moi.
• Deformări:
  • Genu varum (picioare în O) sau genu valgum (picioare în X).
  • Proeminențe osoase (osteofite) vizibile și palpabile.
• Atrofie musculară:
  • În special a mușchiului cvadriceps, datorită reducerii activității fizice.
• Modificări ale pielii:
  • Îngroșarea pielii deasupra articulației.
  • Posibile modificări de pigmentare în zonele de frecare crescută.
• Crepitații:
  • Sunete de „scrâșnet” sau „crac” la mișcarea genunchiului, uneori audibile sau palpabile.
• Căldură locală:
  • Articulația poate fi caldă la atingere, în special în fazele de exacerbare.

Alte simptome asociate:

• Slăbiciune musculară, în special a cvadricepsului.
• Oboseală generalizată, datorită efortului crescut necesar pentru activitățile zilnice.
• Tulburări de somn, cauzate de durerea nocturnă.
• Simptome psihologice: anxietate, frustrare sau depresie legate de limitările funcționale.

Examenul clinic

Examenul clinic este esențial în diagnosticul osteoartrozei genunchiului și implică:

1. Anamneza:

   • Istoricul simptomelor (debut, evoluție, factori agravanți și amelioratori)
   • Antecedente personale și familiale
   • Impactul asupra activităților zilnice

2. Inspecția:

   • Evaluarea alinierii membrelor inferioare
   • Identificarea tumefacțiilor, deformărilor sau atrofiei musculare
   • Observarea patternului de mers

3. Palparea:

   • Detectarea punctelor dureroase
   • Evaluarea temperaturii locale și a edemului
   • Identificarea crepitațiilor

4. Testarea mobilității:

   • Măsurarea amplitudinii mișcărilor active și pasive
   • Evaluarea flexiei și extensiei genunchiului

5. Teste specifice:

   • Testul de compresie patelofemorală
   • Testarea stabilității ligamentare
   • Evaluarea forței musculare

Investigații imagistice

1. Radiografia convențională:

   • Investigația imagistică standard pentru diagnosticul osteoartrozei
   • Se efectuează în incidențe antero-posterioare, laterale și axiale
   • Modificări caracteristice:
     • Îngustarea spațiului articular
     • Osteofite marginale
     • Scleroza osului subcondral
     • Chiste subcondralis

2. Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN):

   • Oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și cartilajului
   • Utilă pentru:
     • Evaluarea leziunilor de cartilaj
     • Identificarea leziunilor meniscale sau ligamentare asociate
     • Detectarea edemului osos subcondral

3. Ecografia:

   • Poate evidenția:
     • Efuziuni articulare
     • Îngroșări sinoviale
     • Leziuni ale țesuturilor moi periarticulare

4. Tomografia Computerizată (CT):

   • Mai rar utilizată, dar poate fi utilă pentru:
     • Evaluarea detaliată a structurilor osoase
     • Planificarea preoperatorie

5. Scintigrafia osoasă:

   • Poate detecta zone de activitate osteoblastică crescută
   • Utilă în cazuri atipice sau pentru evaluarea altor articulații afectate

Analiza lichidului sinovial

Deși nu este de rutină în osteoartroza tipică, analiza lichidului sinovial poate fi utilă în anumite situații:

1. Indicații:

   • Excluderea altor cauze de artropatie (ex. artrita septică, guta)
   • Evaluarea în cazul unei exacerbări acute sau atipice

2. Caracteristici ale lichidului sinovial în osteoartroză:

   • Aspect: Clar sau ușor gălbui
   • Vâscozitate: Normală sau ușor scăzută
   • Număr de leucocite: < 2000 celule/mm³ (non-inflamator)
   • Predominanța limfocitelor și monocitelor
   • Absența cristalelor (pentru excluderea gutei sau pseudogutei)

3. Teste suplimentare:

   • Analiza biochimică pentru proteine și glucoză
   • Culturi microbiologice (când se suspectează infecția)

Alte investigații complementare:

1. Analize de sânge:

   • De obicei normale în osteoartroza primară
   • Pot include:
     • VSH și proteina C reactivă (pentru excluderea artritelor inflamatorii)
     • Factor reumatoid și anticorpi anti-CCP (pentru excluderea artritei reumatoide)
     • Acid uric seric (pentru excluderea gutei)

2. Artroscopia:

   • Rar necesară pentru diagnostic
   • Poate fi utilă în cazuri complexe sau pentru intervenții terapeutice

Diagnosticul osteoartrozei genunchiului se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile imagistice. Criteriile de diagnostic ale American College of Rheumatology includ:

• Vârsta > 50 ani
• Durere la nivelul genunchiului
• Rigiditate matinală < 30 minute
• Crepitații la mișcare
• Modificări osoase la examenul radiologic

Managementul durerii

1. Medicamente administrate oral:

   • Analgezice simple:
     • Paracetamol: Prima linie de tratament pentru durere ușoară spre moderată
   • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):
     • Exemple: ibuprofen, diclofenac, naproxen
     • Eficiente pentru durere și inflamație, dar cu potențiale efecte adverse gastro-intestinale și cardiovasculare
   • Inhibitori selectivi COX-2:
     • Exemple: celecoxib
     • Mai puține efecte adverse gastro-intestinale, dar necesită monitorizare cardiovasculară
   • Opioide slabe:
     • Exemple: tramadol, codeină
     • Pentru durere severă care nu răspunde la alte tratamente

2. Tratamente topice:

   • Geluri sau creme cu AINS:
     • Eficiente local, cu mai puține efecte sistemice
   • Plasturi cu lidocaină sau capsaicină:
     • Pentru ameliorarea durerii localizate

3. Injecții intra-articulare:

   • Corticosteroizi:
     • Pentru exacerbări acute ale durerii și inflamației
     • Efect pe termen scurt, limitat la 3-4 injecții pe an
   • Acid hialuronic:
     • Vâscosuplimentare pentru îmbunătățirea lubrifierii articulare
     • Efect pe termen mai lung, dar controversat în unele studii

Fizioterapie și exerciții

1. Exerciții terapeutice:

   • Întărirea musculaturii:
     • Focalizare pe cvadriceps și ischiogambieri
     • Exerciții izometrice și izotoniceq
   • Îmbunătățirea flexibilității:
     • Stretching pentru mușchii coapsei și gambei
   • Exerciții de amplitudine a mișcării:
     • Pentru menținerea și îmbunătățirea mobilității articulare

2. Terapii fizice:

   • Aplicații de căldură și frig:
     • Căldura pentru relaxare musculară și ameliorarea rigidității
     • Crioterapia pentru reducerea inflamației acute
   • Electroterapie:
     • TENS (Stimulare Electrică Nervoasă Transcutanată) pentru managementul durerii
   • Ultrasunetele:
     • Pentru reducerea inflamației și îmbunătățirea circulației locale

3. Hidroterapie:

   • Exerciții în apă pentru reducerea stresului articular

4. Terapii manuale:

   • Mobilizări articulare
   • Masaj terapeutic pentru relaxare musculară

6.3. Dispozitive de asistență și orteze

1. Dispozitive de mers:

   • Baston sau cârje:
     • Pentru reducerea încărcării pe genunchiul afectat
   • Cadru de mers:
     • Pentru pacienții cu instabilitate severă sau afectare bilaterală

2. Orteze pentru genunchi:

   • Genunchiere simple:
     • Oferă compresie și suport ușor
   • Orteze unilaterale:
     • Pentru corectarea alinierii în cazurile de genu varum sau valgum
   • Orteze cu stabilizatori:
     • Pentru îmbunătățirea stabilității articulare

3. Talonete și încălțăminte specială:

   • Talonete de absorbție a șocurilor
   • Încălțăminte cu talpă rotunjită pentru reducerea stresului articular în timpul mersului

Modificări ale stilului de viață

1. Managementul greutății:

   • Scăderea în greutate pentru pacienții supraponderali sau obezi
   • Dieta echilibrată, bogată în nutrienți antiinflamatori (omega-3, antioxidanți)

2. Activitate fizică adaptată:

   • Încurajarea activităților cu impact redus:
     • Înot, ciclism, pilates, tai chi
   • Evitarea activităților cu impact ridicat sau torsiune excesivă a genunchiului

3. Modificări ergonomice:

   • Adaptarea mediului de lucru și casnic pentru reducerea stresului articular
   • Utilizarea scaunelor înalte și a obiectelor de sprijin în baie

4. Educația pacientului:

   • Înțelegerea bolii și a strategiilor de auto-management
   • Tehnici de conservare a energiei și protecție articulară

5. Gestionarea stresului:

   • Tehnici de relaxare și mindfulness
   • Terapie cognitiv-comportamentală pentru gestionarea durerii cronice

6. Suport social:

   • Încurajarea participării în grupuri de suport
   • Implicarea familiei în planul de tratament

Artroscopia

Artroscopia de genunchi este o procedură minim invazivă care permite vizualizarea directă a interiorului articulației genunchiului prin incizii mici.

Indicații:

• Debridarea cartilajului deteriorat
• Îndepărtarea corpilor liberi intra-articulari
• Tratamentul leziunilor meniscale asociate

Procedura:

1. Se efectuează sub anestezie locală sau generală
2. Se introduc o cameră miniaturală și instrumente prin incizii mici
3. Se examinează articulația și se efectuează procedurile necesare

Avantaje:

• Recuperare mai rapidă comparativ cu chirurgia deschisă
• Risc redus de complicații

Limitări:

• Beneficiul în osteoartroza avansată este controversat
• Nu poate încetini progresia bolii în cazurile severe

Osteotomia

Osteotomia implică tăierea și remodelarea osului pentru a redistribui greutatea corporală de la zona afectată de artroză către o zonă mai sănătoasă a articulației.

Tipuri:

• Osteotomia tibială înaltă (cea mai frecventă)
• Osteotomia femurală distală

Indicații:

• Pacienți mai tineri și activi
• Osteoartroză unicompartimentală (de obicei medială)
• Deformări în varus sau valgus

Procedura:

1. Se efectuează o incizie pentru a expune osul
2. Se taie osul și se corectează alinierea
3. Se fixează osul în noua poziție cu plăci și șuruburi

Avantaje:

• Poate întârzia necesitatea unei protezări totale de genunchi
• Permite menținerea mobilității naturale a genunchiului

Dezavantaje:

• Recuperare mai lungă comparativ cu alte proceduri
• Posibilă necesitate de protezare ulterioară

7.3. Artroplastia (protezarea genunchiului)

Artroplastia implică înlocuirea suprafețelor articulare deteriorate cu componente artificiale.

Tipuri:

1. Artroplastie unicompartimentală:

   • Înlocuiește doar compartimentul afectat (de obicei medial sau lateral)
   • Indicată în cazuri de osteoartroză limitată la un singur compartiment

2. Artroplastie totală de genunchi:

   • Înlocuiește toate suprafețele articulare
   • Cea mai frecventă formă de artroplastie pentru osteoartroza avansată

Indicații:

• Durere severă care nu răspunde la tratament conservator
• Limitare semnificativă a funcției articulare
• Deformări avansate

Procedura:

1. Se efectuează o incizie largă pentru a expune articulația
2. Se îndepărtează suprafețele articulare afectate
3. Se pregătesc osurile pentru implanturile protetice
4. Se fixează componentele protetice (femurală, tibială și, eventual, patelară)
5. Se testează stabilitatea și mișcarea noii articulații

Tipuri de fixare:

• Cimentată: utilizează ciment osos pentru fixarea imediată
• Necimentată: permite creșterea osului în implant pentru fixare pe termen lung
• Hibridă: combină ambele tehnici

Avantaje:

• Ameliorare semnificativă a durerii
• Îmbunătățirea mobilității și a calității vieții
• Rezultate de lungă durată (15-20 ani sau mai mult în multe cazuri)

Dezavantaje:

• Risc de complicații (infecție, tromboză, uzura implantului)
• Necesitatea unei reabilitări intensive post-operatorii
• Posibila limitare a anumitor activități fizice intense

Considerații post-operatorii:

• Reabilitare fizică intensivă pentru recuperarea mobilității și forței
• Monitorizare pe termen lung pentru evaluarea funcției și detectarea complicațiilor tardive
• Posibila necesitate de revizuire chirurgicală după uzura implantului (de obicei după 15-20 ani)

Strategii de prevenire

Prevenția osteoartrozei genunchiului se concentrează pe reducerea factorilor de risc modificabili și adoptarea unui stil de viață sănătos pentru articulații.

1. Menținerea unei greutăți corporale optime:

   • Scăderea în greutate pentru persoanele supraponderale sau obeze
   • Menținerea unui indice de masă corporală (IMC) în limite normale
   • Reducerea cu 5 kg poate scădea riscul de osteoartroză simptomatică cu până la 50%

2. Exerciții regulate și adecvate:

   • Activități cu impact redus: înot, ciclism, pilates
   • Exerciții de întărire musculară, în special pentru cvadriceps
   • Menținerea flexibilității articulare prin stretching

3. Prevenirea traumatismelor:

   • Utilizarea echipamentului de protecție adecvat în sport
   • Tehnici corecte de ridicare a greutăților
   • Evitarea mișcărilor bruște sau de suprasolicitare

4. Ergonomie și postura corectă:

   • Adaptarea locului de muncă pentru a reduce stresul asupra genunchilor
   • Menținerea unei posturi corecte în timpul activităților zilnice

5. Nutriție adecvată:

   • Dietă bogată în antioxidanți și acizi grași omega-3
   • Asigurarea unui aport adecvat de vitamina D și calciu pentru sănătatea osoasă

6. Managementul bolilor asociate:

   • Controlul adecvat al diabetului și al altor afecțiuni metabolice
   • Tratamentul prompt al leziunilor meniscale sau ligamentare

7. Educație și conștientizare:

   • Programele de informare despre factorii de risc și semnele precoce ale osteoartrozei
   • Încurajarea auto-managementului și a unui stil de viață activ

8. Evitarea suprasolicitării articulare:

   • Alternarea activităților solicitante cu perioade de odihnă
   • Modificarea activităților care implică îngenunchere sau ghemuire frecventă

Evoluția bolii și prognosticul pe termen lung

Osteoartroza genunchiului este o boală cronică progresivă, dar evoluția și prognosticul pot varia semnificativ de la un individ la altul.

Factori care influențează prognosticul:

1. Severitatea inițială a bolii
2. Vârsta de debut
3. Prezența factorilor de risc (ex. obezitate, traumatisme anterioare)
4. Aderența la tratament și modificările stilului de viață
5. Răspunsul individual la diferite terapii

Evoluția tipică:

1. Faza inițială:

   • Simptome intermitente, agravate de activitate
   • Modificări radiologice minime sau absente

2. Faza intermediară:

   • Durere mai frecventă și mai intensă
   • Rigiditate matinală mai pronunțată
   • Limitarea progresivă a mobilității
   • Modificări radiologice evidente

3. Faza avansată:

   • Durere cronică, inclusiv în repaus
   • Deformări articulare vizibile
   • Limitare semnificativă a funcției articulare
   • Modificări radiologice severe

Prognosticul pe termen lung:

• Rata de progresie variază, dar în general, boala evoluează lent pe parcursul mai multor ani
• Aproximativ 1% din pacienți pe an progresează de la o formă ușoară la una moderată sau severă
• 10-15% din pacienții cu osteoartroză simptomatică vor necesita artroplastie în decurs de 10 ani

Factori de prognostic favorabil:

• Diagnostic și intervenție precoce
• Aderența la programele de exerciții și fizioterapie
• Menținerea unei greutăți corporale optime
• Absența comorbidităților semnificative

Factori de prognostic nefavorabil:

• Osteoartroză avansată la momentul diagnosticului
• Obezitate persistentă
• Traumatisme repetate sau activități cu impact ridicat
• Prezența altor boli inflamatorii articulare

Impactul pe termen lung:

1. Calitatea vieții:

   • Poate fi semnificativ afectată, dar managementul adecvat poate îmbunătăți considerabil funcționalitatea și confortul pacientului

2. Capacitatea de muncă:

   • Formele avansate pot duce la limitarea capacității de muncă sau pensionare anticipată

3. Impactul psihologic:

   • Riscul crescut de depresie și anxietate asociate cu durerea cronică și limitările funcționale

4. Costuri economice:

   • Costuri directe (tratamente medicale) și indirecte (pierderea productivității) semnificative pentru individ și societate

Impactul asupra vieții cotidiene

Osteoartroza genunchiului poate avea un impact semnificativ asupra multor aspecte ale vieții cotidiene:

1. Activități zilnice:

   • Dificultăți în efectuarea sarcinilor casnice (curățenie, gătit)
   • Probleme cu îmbrăcatul, în special încălțatul
   • Limitări în îngrijirea personală (baie, toaletă)

2. Mobilitate și independență:

   • Reducerea capacității de a merge pe distanțe lungi
   • Dificultăți în urcarea și coborârea scărilor
   • Posibila dependență de dispozitive de asistență (baston, cadru de mers)

3. Viața profesională:

   • Scăderea productivității la locul de muncă
   • Necesitatea adaptării sau schimbării locului de muncă
   • Posibila pensionare anticipată în cazuri severe

4. Viața socială:

   • Reducerea participării la activități sociale și recreative
   • Izolare socială datorită limitărilor de mobilitate
   • Impactul asupra relațiilor personale și familiale

5. Activități fizice și sport:

   • Limitarea sau abandonarea activităților sportive preferate
   • Necesitatea adaptării la activități cu impact redus

6. Calitatea somnului:

   • Tulburări de somn cauzate de durere sau disconfort
   • Oboseală cronică ca rezultat al somnului insuficient

7. Starea emoțională:

   • Frustrare și iritabilitate datorită limitărilor funcționale
   • Scăderea stimei de sine și a încrederii în sine
   • Risc crescut de depresie și anxietate

8. Aspecte financiare:

   • Costuri crescute legate de tratamente medicale și medicamente
   • Posibila reducere a veniturilor datorită limitărilor profesionale

9. Imagine corporală:

   • Modificări în percepția imaginii corporale datorită schimbărilor fizice (ex. șchiopătat, deformări)
   • Posibile preocupări legate de aspectul fizic și atractivitate

Suportul psihologic și grupurile de sprijin

Suportul psihologic și social joacă un rol crucial în managementul osteoartrozei genunchiului:

1. Terapie psihologică individuală:

   • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pentru gestionarea durerii cronice
   • Tehnici de relaxare și mindfulness pentru reducerea stresului
   • Consiliere pentru adaptarea la schimbările de stil de viață

2. Grupuri de sprijin:

   • Întâlniri cu alți pacienți care se confruntă cu aceeași condiție
   • Schimb de experiențe și strategii de coping
   • Reducerea sentimentului de izolare și singurătate

3. Educație și auto-management:

   • Programe educaționale pentru înțelegerea bolii și opțiunilor de tratament
   • Dezvoltarea abilităților de auto-management al durerii și simptomelor

4. Suport familial:

   • Implicarea familiei în procesul de tratament și reabilitare
   • Educarea membrilor familiei despre nevoile pacientului

5. Consiliere profesională:

   • Asistență în adaptarea la locul de muncă sau în explorarea opțiunilor de carieră alternative

6. Terapie ocupațională:

   • Strategii pentru adaptarea activităților zilnice
   • Recomandări pentru modificări ale mediului casnic

7. Programe de wellness:

   • Activități de grup precum yoga sau tai chi adaptate pentru pacienții cu osteoartroză
   • Promovarea unui stil de viață sănătos și activ

8. Suport online:

   • Forumuri și comunități online pentru pacienții cu osteoartroză
   • Resurse educaționale și informative accesibile

9. Consiliere nutrițională:

   • Suport pentru menținerea unei greutăți sănătoase
   • Educație despre dieta anti-inflamatorie

10. Managementul stresului:

    • Tehnici de reducere a stresului și anxietății
    • Strategii de coping pentru situații dificile

11. Consiliere pentru cupluri:

    • Asistență în gestionarea impactului bolii asupra relațiilor intime

12. Grupuri de exerciții:

    • Programe de exerciții în grup adaptate pentru pacienții cu osteoartroză
    • Încurajarea socializării și motivației reciproce

Beneficiile suportului psihosocial:

• Îmbunătățirea aderenței la tratament
• Creșterea calității vieții
• Reducerea simptomelor de depresie și anxietate
• Îmbunătățirea strategiilor de coping
• Creșterea sentimentului de control asupra bolii
• Facilitarea schimbărilor pozitive în stilul de viață

Este osteoartroza genunchiului vindecabilă?

Nu, osteoartroza genunchiului nu este vindecabilă în sensul clasic al termenului. Este o afecțiune cronică progresivă. Totuși, simptomele pot fi gestionate eficient prin diverse tratamente, iar progresia bolii poate fi încetinită semnificativ prin intervenții adecvate și modificări ale stilului de viață.

Care este diferența dintre artroză și artrită?

Artroza (osteoartroza) este o boală degenerativă cauzată de uzura cartilajului articular. Artrita, pe de altă parte, este un termen mai larg care include orice inflamație a articulațiilor. Artrita reumatoidă, de exemplu, este o boală autoimună care provoacă inflamația articulațiilor. Deși ambele pot afecta genunchiul, cauzele și tratamentele pot diferi.

Pot face exerciții fizice dacă am osteoartroză a genunchiului?

Da, exercițiile fizice sunt de fapt benefice pentru osteoartroza genunchiului când sunt efectuate corect. Activitățile cu impact redus precum înotul, ciclismul sau exercițiile în apă sunt recomandate. Exercițiile de întărire musculară, în special pentru mușchii cvadricepși, pot ajuta la susținerea articulației. Este important să consultați un fizioterapeut sau un medic pentru a vă ghida în alegerea exercițiilor potrivite.

Când ar trebui să iau în considerare chirurgia pentru osteoartroza genunchiului?

Chirurgia, în special artroplastia (protezarea genunchiului), este de obicei considerată când: – Durerea este severă și persistentă, afectând semnificativ calitatea vieții – Tratamentele conservative (medicamente, fizioterapie, modificări ale stilului de viață) nu mai oferă un control adecvat al simptomelor – Există o limitare semnificativă a mobilității care afectează activitățile zilnice – Imagistica arată o deteriorare avansată a articulației Decizia trebuie luată în urma unei discuții detaliate cu medicul ortoped, luând în considerare vârsta, starea generală de sănătate și preferințele pacientului.

Pot preveni agravarea osteoartrozei genunchiului?

Deși nu puteți opri complet progresia osteoartrozei, puteți încetini semnificativ agravarea ei prin: – Menținerea unei greutăți corporale sănătoase – Practicarea regulată a exercițiilor fizice adecvate – Evitarea suprasolicitării articulației – Urmarea tratamentului recomandat de medic – Adoptarea unei diete anti-inflamatorii – Utilizarea dispozitivelor de asistență când este necesar (ex. baston) – Efectuarea modificărilor ergonomice în mediul de viață și de muncă Managementul precoce și proactiv al bolii poate avea un impact semnificativ asupra evoluției sale pe termen lung.

Cum se realizeaza artroscopia pentru  Osteartroza genunchiului ? 

• Eficacitate limitată în OA severă:
  • Studiile controlate randomizate indică faptul că lavajul și debridarea artroscopică nu oferă rezultate mai bune decât placebo la pacienții cu îngustarea spațiului articular datorată OA .
  • Academia Americană de Chirurgie Ortopedică recomandă împotriva efectuării artroscopiei ca tratament primar pentru OA de genunchi, cu excepția cazurilor în care există simptome mecanice specifice, cum ar fi o ruptură de menisc sau un corp liber intraarticular .
• Ameliorare pe termen scurt în cazuri specifice:
  • Artroscopia poate oferi ameliorarea durerii pe termen scurt și îmbunătățirea funcțională la pacienții cu afecțiuni specifice, cum ar fi perturbări mecanice cauzate de fragmente de cartilaj sau menisc, și la cei cu aliniament normal al membrelor inferioare și dovezi radiografice minime de boală degenerativă .
  • În cazurile în care pacienții prezintă debut acut al durerii, simptome mecanice și probleme articulare localizate, chirurgia artroscopică ar putea întârzia necesitatea unor proceduri mai invazive precum osteotomia sau artroplastia .
• Rol în diagnostic și planificare:
  • Artroscopia este valoroasă pentru diagnosticarea patologiilor intraarticulare și planificarea tratamentului ulterior, în special atunci când alte tehnici imagistice precum radiografiile și RMN-urile sunt neconcludente .
  • Este benefică pentru identificarea extinderii leziunilor cartilajului, rupturilor de menisc și altor anomalii articulare care pot informa strategiile de tratament .
• Potențial la pacienți selectați:
  • Artroscopia poate fi eficientă pentru pacienții cu OA ușoară până la moderată, în special când există probleme concomitente precum rupturile de menisc. Selecția adecvată a pacienților este crucială pentru obținerea unor rezultate bune .
  • O revizuire sistematică sugerează că, în timp ce artroscopia are beneficii limitate pentru tratamentul general al OA, poate fi adecvată pentru subgrupuri specifice de pacienți care nu au răspuns la alte tratamente.

• 326/0003-4819-161-1-20140
• S1063-4584(13)00760
• 1/5222/355.2