Tromboza venoasa profunda dupa artroscopie

Tromboza venoasă profundă (TVP) este o afecțiune potențial gravă care poate apărea după proceduri chirurgicale, inclusiv artroscopia. În această introducere, vom defini TVP și vom discuta prevalența acesteia după artroscopie.

Definiția trombozei venoase profunde

Tromboza venoasă profundă este o afecțiune în care se formează un cheag de sânge (tromb) într-una dintre venele profunde ale corpului, cel mai adesea în membrele inferioare. Acest cheag poate bloca parțial sau complet circulația sângelui prin venă, ceea ce poate duce la umflare, durere și alte complicații. În cazuri severe, cheagul se poate desprinde și poate călători spre plămâni, cauzând o embolie pulmonară potențial fatală.

TVP se dezvoltă atunci când există o perturbare a echilibrului normal între factorii de coagulare și cei anticoagulanți din sânge. Factorii de risc includ imobilizarea prelungită, chirurgia, traumatismele, obezitatea, vârsta înaintată și anumite afecțiuni medicale, cum ar fi cancerul.

Prevalența trombozei venoase profunde post-artroscopie

Artroscopia este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată frecvent pentru diagnosticarea și tratarea afecțiunilor articulare, în special ale genunchiului, umărului și gleznei. Deși este considerată o procedură relativ sigură, artroscopia poate crește riscul de TVP datorită factorilor precum imobilizarea post-operatorie, leziunile vasculare și efectele anesteziei.

Prevalența raportată a TVP după artroscopie variază în funcție de studiu și de metodele de diagnostic utilizate. Un studiu recent a constatat că incidența TVP simptomatice după artroscopia genunchiului a fost de aproximativ 0,25%, în timp ce incidența TVP asimptomatice a fost de până la 18% atunci când s-a utilizat screeningul de rutină cu ultrasunete doppler. Alte studii au raportat rate de TVP după artroscopie variind de la 0,6% la 17,9%.

Triada Virchow

Triada Virchow, numită după medicul german Rudolf Virchow, descrie trei factori principali care contribuie la dezvoltarea trombozei venoase: staza venoasă, leziunile endoteliale și hipercoagulabilitatea. Acești factori pot apărea independent sau în combinație pentru a crea un mediu propice formării cheagurilor de sânge.

1. Staza venoasă: Încetinirea fluxului sanguin venos, adesea cauzată de imobilizare prelungită sau compresie externă, poate duce la acumularea de factori de coagulare și la formarea de cheaguri.
2. Leziunile endoteliale: Traumatismele sau inflamația la nivelul peretelui venos pot expune substraturile subendoteliale, cum ar fi colagenul, care declanșează cascada de coagulare și aderența plachetară.
3. Hipercoagulabilitatea: Anumite afecțiuni medicale, medicamente sau anomalii genetice pot crea un dezechilibru în favoarea factorilor procoagulanți, crescând riscul de formare a cheagurilor.

Factorii de risc specifici artroscopiei

Artroscopia prezintă câțiva factori de risc specifici care pot contribui la dezvoltarea TVP, în legătură cu elementele triadei Virchow:

1. Imobilizarea post-operatorie: După artroscopie, pacienților li se poate recomanda să limiteze mișcarea membrului afectat pentru a facilita vindecarea. Această imobilizare poate duce la stază venoasă și la un risc crescut de TVP.
2. Leziunile vasculare: Deși artroscopia este o procedură minim invazivă, există încă un risc de traumatism vascular în timpul intervenției chirurgicale. Leziunile vasculare pot declanșa cascada de coagulare și pot promova formarea cheagurilor.
3. Efectele anesteziei: Atât anestezia generală, cât și anestezia regională pot afecta circulația și coagularea. Anestezia poate cauza vasodilatație, scăderea contractilității cardiace și reducerea mobilității, toate acestea contribuind la staza venoasă.
4. Poziționarea membrului: În timpul artroscopiei, membrele pacientului pot fi poziționate în moduri care pot comprima venele și pot afecta fluxul sanguin, crescând riscul de TVP.
5. Durata intervenției chirurgicale: Procedurile artroscopice prelungite pot crește timpul de imobilizare și pot expune pacientul la un risc mai mare de TVP.

Simptome tipice

TVP poate prezenta o varietate de simptome, variind de la subtile până la severe. Unii pacienți pot fi asimptomatici, în special în cazurile de TVP distală. Simptomele tipice includ:

1. Durere: Pacienții pot experimenta o durere surdă, constantă în membrul afectat, adesea localizată în gambă sau coapsă. Durerea poate fi exacerbată de mișcare sau de aplicarea presiunii asupra zonei afectate.
2. Umflare: Umflarea membrului afectat este un simptom frecvent al TVP. Pacienții pot observa o creștere vizibilă a circumferinței gambei sau coapsei în comparație cu membrul neafectat.
3. Eritem: Pielea de deasupra zonei afectate poate apărea roșie sau înroșită, indicând inflamație subiacentă.
4. Căldură: Membrul afectat poate fi cald la atingere, ca urmare a procesului inflamator asociat cu TVP.
5. Disconfort la mers: Pacienții cu TVP pot experimenta disconfort sau durere la mers sau la aplicarea greutății pe membrul afectat.

Este important de menționat că aceste simptome nu sunt specifice pentru TVP și pot apărea și în alte afecțiuni, cum ar fi leziunile musculare sau limfedemul.

Semne fizice

La examenul fizic, medicii vor căuta semne specifice sugestive pentru TVP. Aceste semne includ:

1. Edem: Umflarea membrului afectat poate fi evidentă la inspecția vizuală și la măsurarea circumferinței în comparație cu membrul contralateral.
2. Eritem și căldură: Pielea de deasupra zonei afectate poate apărea roșie și caldă la palpare, indicând un proces inflamator subiacent.
3. Sensibilitate: Membrul afectat poate fi dureros sau sensibil la palpare, în special de-a lungul traiectului venelor profunde.
4. Cordoane palpabile: În unele cazuri, cheagurile de sânge din venele profunde pot fi palpate ca niște cordoane ferme sub piele.
5. Semne de insuficiență venoasă: TVP poate duce la insuficiență venoasă cronică, care se poate manifesta prin vene varicoase, modificări ale pigmentării pielii sau ulcerații.

Evaluare clinică

Evaluarea clinică este primul pas în diagnosticarea TVP. Aceasta implică obținerea unei anamneze detaliate și efectuarea unui examen fizic atent. Medicii vor căuta factorii de risc pentru TVP, cum ar fi imobilizarea prelungită, cancerul sau tulburările de coagulare. De asemenea, vor interoga pacientul despre simptomele specifice, cum ar fi durerea, umflarea sau eritemul membrului afectat.
La examenul fizic, medicii vor evalua membrul afectat pentru semne de umflare, eritem, căldură și sensibilitate. Vor compara, de asemenea, circumferința membrului afectat cu cea a membrului contralateral pentru a evalua edemul. Cu toate acestea, este important de remarcat că evaluarea clinică singură nu poate confirma sau exclude definitiv TVP, fiind necesare investigații suplimentare.

Investigații paraclinice

Există mai multe teste paraclinice utilizate pentru a confirma diagnosticul de TVP după artroscopie. Acestea includ:

D-dimeri

D-dimerii sunt produși de degradare a fibrinei care sunt eliberați atunci când cheagurile de sânge sunt degradate de sistemul fibrinolitic. Nivelurile crescute de D-dimeri în sânge pot indica prezența unui cheag de sânge activ. Cu toate acestea, testul D-dimerilor are o specificitate scăzută, deoarece nivelurile pot fi crescute și în alte afecțiuni, cum ar fi infecția, inflamația sau cancerul. Un rezultat negativ al testului D-dimerilor poate ajuta la excluderea TVP la pacienții cu probabilitate clinică scăzută.

Ecografie Doppler

Ecografia Doppler este modalitatea imagistică preferată pentru diagnosticul TVP. Aceasta utilizează unde sonore pentru a vizualiza fluxul sanguin în vene și pentru a detecta prezența cheagurilor de sânge. Ecografia Doppler este neinvazivă, larg disponibilă și are o sensibilitate și specificitate ridicată pentru TVP. Semnele sugestive pentru TVP la ecografia Doppler includ necompresibilitatea venei, absența fluxului sanguin și prezența materialului ecogen intraluminal.

Alte metode imagistice

În anumite cazuri, pot fi necesare alte modalități imagistice pentru a confirma diagnosticul de TVP sau pentru a evalua extinderea cheagului. Acestea pot include:

Venografia cu contrast: Această procedură implică injectarea unui agent de contrast în venă și efectuarea de radiografii pentru a vizualiza sistemul venos. Deși este considerată standardul de aur pentru diagnosticul TVP, venografia este invazivă și are riscuri asociate.
Angiografia prin rezonanță magnetică (RMN): RMN-ul poate oferi imagini detaliate ale sistemului venos fără radiații ionizante. Cu toate acestea, este mai puțin disponibil și mai costisitor decât ecografia.
Tomografia computerizată (CT) venografică: Această metodă utilizează scanarea CT cu un agent de contrast pentru a vizualiza sistemul venos. Este utilă pentru evaluarea extinderii TVP la nivelul venelor iliace sau cave.

Prevenirea trombozei venoase profunde (TVP) după artroscopie este esențială pentru reducerea morbidității și mortalității asociate cu această complicație. Strategiile preventive includ măsuri generale, profilaxie farmacologică și metode mecanice.

Măsuri generale

Măsurile generale de prevenție a TVP se concentrează pe reducerea factorilor de risc modificabili și promovarea mobilizării precoce după intervenția chirurgicală. Acestea includ:

Mobilizare precoce: Încurajarea pacienților să se miște și să meargă cât mai curând posibil după artroscopie, pentru a promova fluxul sanguin venos și a preveni staza.
Exerciții de mișcare a picioarelor: Efectuarea de exerciții simple de mișcare a gleznelor și picioarelor în timpul perioadelor de repaus la pat pentru a stimula circulația.
Hidratare adecvată: Menținerea unei hidratări adecvate pentru a preveni deshidratarea, care poate crește vâscozitatea sângelui și riscul de formare a cheagurilor.
Evitarea perioadelor prelungite de imobilizare: Limitarea perioadelor de repaus la pat și încurajarea mișcării frecvente pentru a reduce staza venoasă.
Purtarea de ciorapi elastici compresivi: Utilizarea ciorapilor compresivi pentru a promova fluxul sanguin venos și a reduce umflarea.

Profilaxie farmacologică

Profilaxia farmacologică implică utilizarea medicamentelor anticoagulante pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. Opțiunile includ:

Heparine cu greutate moleculară mică (HGMM): HGMM, cum ar fi enoxaparina sau dalteparina, sunt agenți anticoagulanți injectabili frecvent utilizați pentru profilaxia TVP. Ele acționează prin inhibarea factorului Xa și a trombinei, prevenind astfel formarea și extinderea cheagurilor.
Fondaparinux: Fondaparinux este un inhibitor selectiv al factorului Xa administrat prin injecție subcutanată. Este o alternativă eficientă la HGMM pentru profilaxia TVP.
Anticoagulante orale: Anticoagulantele orale, cum ar fi warfarina, pot fi utilizate pentru profilaxia pe termen lung a TVP după artroscopie. Cu toate acestea, necesită monitorizare atentă și ajustarea dozelor pentru a menține un nivel terapeutic al anticoagulării.
Anticoagulante orale cu acțiune directă (AOAD): AOAD, cum ar fi apixabanul, rivaroxabanul și dabigatranul, oferă o alternativă orală la HGMM sau warfarină. Acestea nu necesită monitorizare de rutină și au mai puține interacțiuni medicamentoase.

Alegerea agentului profilactic și durata terapiei se bazează pe profilul de risc individual al pacientului, pe preferințele acestuia și pe protocoalele instituționale.

Metode mecanice

Metodele mecanice de profilaxie a TVP utilizează dispozitive externe pentru a îmbunătăți fluxul sanguin venos și a reduce staza. Acestea includ:

Dispozitive de compresie secvențială (SCD): SCD sunt manșoane pneumatice aplicate pe membru, care oferă compresie intermitentă pentru a stimula fluxul sanguin venos. Acestea sunt deosebit de utile la pacienții cu risc crescut de sângerare.
Ciorapi compresivi: Ciorapii compresivi aplică o presiune graduată pe membru pentru a promova fluxul sanguin venos și a reduce umflarea.
Pompe pentru picioare: Pompele pentru picioare sunt dispozitive portabile care simulează mișcarea gleznei pentru a îmbunătăți circulația și a reduce staza venoasă.

Odată ce tromboza venoasă profundă (TVP) este diagnosticată după artroscopie, este esențial să se instituie prompt un tratament adecvat pentru a preveni extinderea cheagului și a reduce riscul de complicații, cum ar fi embolia pulmonară. Opțiunile terapeutice includ terapia anticoagulantă, tromboliza și tratamentul intervențional.

Terapia anticoagulantă

Terapia anticoagulantă este piatra de temelie a tratamentului TVP. Scopul său este de a preveni extinderea cheagului și de a reduce riscul de recurență. Opțiunile includ:

Heparine cu greutate moleculară mică (HGMM): HGMM, cum ar fi enoxaparina sau dalteparina, sunt agenți anticoagulanți injectabili frecvent utilizați în faza acută a tratamentului TVP. Ele oferă un efect anticoagulant previzibil și nu necesită monitorizare de rutină.
Fondaparinux: Fondaparinux este un inhibitor selectiv al factorului Xa administrat prin injecție subcutanată. Este o alternativă eficientă la HGMM pentru tratamentul TVP.
Heparină nefracționată (HNF): HNF este un anticoagulant intravenos utilizat în cazurile severe de TVP sau la pacienții cu risc crescut de sângerare. Necesită monitorizare atentă și ajustarea dozelor pentru a menține un nivel terapeutic al anticoagulării.
Anticoagulante orale: După faza acută, pacienții sunt de obicei trecuți pe anticoagulante orale pentru terapia pe termen lung. Warfarina a fost utilizată în mod tradițional, dar necesită monitorizare frecventă și are numeroase interacțiuni medicamentoase. Anticoagulantele orale cu acțiune directă (AOAD), cum ar fi apixabanul, rivaroxabanul și dabigatranul, oferă o alternativă mai convenabilă, cu mai puține interacțiuni medicamentoase și fără necesitatea unei monitorizări de rutină.

Durata terapiei anticoagulante depinde de factorii de risc individuali ai pacientului și de probabilitatea recurenței. De obicei, se recomandă un minim de 3 luni de tratament.

Tromboliza

Tromboliza implică administrarea de medicamente pentru a dizolva cheagul de sânge. Poate fi luată în considerare la pacienții selectați cu TVP extinsă, simptomatică, care prezintă risc scăzut de sângerare. Opțiunile includ:

Tromboliza sistemică: Agenții trombolitici, cum ar fi alteplaza sau tenecteplaza, sunt administrați intravenos pentru a dizolva cheagul. Această abordare prezintă un risc crescut de sângerare și necesită monitorizare atentă.
Tromboliza direcționată cu cateter: Un cateter este introdus în vena afectată sub ghidare imagistică, iar agentul trombolitic este administrat direct în cheag. Această tehnică permite utilizarea unor doze mai mici de medicament și reducerea riscului de sângerare sistemică.

Tromboliza este de obicei rezervată cazurilor selectate, datorită riscului crescut de complicații hemoragice.

Tratamentul intervențional

În anumite cazuri, poate fi necesar tratamentul intervențional pentru a îndepărta sau a ocoli cheagul. Opțiunile includ:

Trombectomia percutanată: Această procedură implică utilizarea unui dispozitiv de trombectomie introdus printr-un cateter pentru a îndepărta fizic cheagul din vena afectată. Poate fi utilizată în combinație cu tromboliza direcționată cu cateter.
Plasarea filtrului în vena cavă: La pacienții cu TVP proximală care au contraindicații absolute la terapia anticoagulantă sau care dezvoltă embolie pulmonară în ciuda anticoagulării adecvate, se poate lua în considerare plasarea unui filtru în vena cavă inferioară. Acest dispozitiv capturează cheagurile care se desprind, prevenind migrarea lor către plămâni. Cu toate acestea, filtrele sunt asociate cu propriile riscuri și complicații.

Tromboza venoasă profundă (TVP) după artroscopie poate duce la complicații semnificative, care pot avea un impact substanțial asupra calității vieții pacienților și pot fi potențial letale. Două dintre cele mai importante complicații sunt embolia pulmonară și sindromul post-trombotic.

Embolie pulmonară

Embolia pulmonară (EP) este o complicație gravă, potențial letală, a TVP. Apare atunci când un cheag de sânge se rupe și migrează din sistemul venos profund spre circulația pulmonară. Odată ajuns în plămâni, cheagul poate obstrucționa fluxul sanguin, ducând la hipoxemie, disfuncție cardiacă și, în cazuri severe, deces.
Simptomele EP includ:

Dispnee subită sau agravarea dispneei
Durere toracică, în special în timpul inspirației profunde
Tahicardie
Tuse, posibil cu expectorație cu sânge
Sincopă sau pre-sincopă

Diagnosticul EP necesită un înalt grad de suspiciune clinică și investigații prompte, cum ar fi angiografia pulmonară prin tomografie computerizată sau scintigrafia pulmonară de ventilație/perfuzie. Tratamentul implică terapie anticoagulantă promptă, iar în cazurile severe poate fi necesară tromboliza sau embolectomia chirurgicală.
Prevenția EP se bazează pe profilaxia și tratamentul adecvat al TVP. Mobilizarea precoce, utilizarea dispozitivelor de compresie și terapia anticoagulantă la pacienții cu risc crescut sunt esențiale pentru a reduce incidența acestei complicații potențial devastatoare.

Sindrom post-trombotic

Sindromul post-trombotic (SPT) este o complicație cronică a TVP care apare ca urmare a deteriorării valvelor venoase și a obstrucției fluxului venos. Poate duce la insuficiență venoasă cronică, caracterizată prin simptome precum:

Durere și disconfort în membrul afectat
Edeme
Modificări ale pigmentației pielii
Eczemă venoasă
Ulcerații ale membrelor inferioare

SPT poate afecta semnificativ calitatea vieții și poate duce la morbiditate pe termen lung. Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și pe investigații precum ecografia Doppler pentru a evalua fluxul venos și competența valvulară.
Managementul SPT include:

Purtarea de ciorapi compresivi pentru a îmbunătăți fluxul venos și a reduce edemul
Exerciții regulate pentru a stimula circulația
Ridicarea membrului afectat pentru a reduce presiunea venoasă
Îngrijirea pielii pentru a preveni infecțiile și ulcerațiile
Tratamentul prompt al ulcerațiilor pentru a promova vindecarea

În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală, cum ar fi valvuloplastia venoasă sau bypassul venos, pentru a îmbunătăți fluxul sanguin și a ameliora simptomele.

După diagnosticul și tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) ca urmare a artroscopiei, este esențial să se ia în considerare prognosticul pe termen lung și să se instituie protocoale adecvate de urmărire pentru a monitoriza recuperarea pacienților și a preveni complicațiile.

Factori ce influențează prognosticul

Prognosticul pacienților cu TVP după artroscopie este influențat de mai mulți factori, printre care:

Localizarea și extinderea trombozei: TVP proximală (de exemplu, la nivelul venei femurale) are un prognostic mai rezervat comparativ cu TVP distală (de exemplu, la nivelul venelor gambei), din cauza riscului crescut de embolie pulmonară și sindrom post-trombotic.
Vârsta și comorbiditățile pacientului: Pacienții vârstnici și cei cu afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi obezitatea, cancerul sau tulburările de coagulare, au un risc crescut de complicații și un prognostic mai puțin favorabil.
Promptitudinea diagnosticului și instituirea tratamentului: Diagnosticul precoce și inițierea promptă a terapiei anticoagulante adecvate îmbunătățesc prognosticul prin prevenirea extinderii trombozei și reducerea riscului de embolie pulmonară.
Complianța la tratament și măsurile profilactice: Aderența la regimul anticoagulant prescris și adoptarea măsurilor profilactice, cum ar fi purtarea ciorapilor compresivi și mobilizarea regulată, îmbunătățesc rezultatele pe termen lung.
Dezvoltarea complicațiilor: Apariția complicațiilor, cum ar fi embolia pulmonară sau sindromul post-trombotic, afectează negativ prognosticul și calitatea vieții pacienților.

Recunoașterea și abordarea acestor factori sunt esențiale pentru optimizarea rezultatelor și îmbunătățirea prognosticului pacienților cu TVP după artroscopie.

Protocoale de monitorizare post-tratament

Monitorizarea atentă după tratamentul TVP este esențială pentru a evalua răspunsul la terapie, a detecta complicațiile și a preveni recurența. Protocoalele de urmărire pot varia în funcție de practica instituțională și de factorii de risc individuali ai pacienților, dar în general includ:

Vizite de urmărire regulate: Pacienții trebuie să fie evaluați periodic de către medicul lor pentru a monitoriza evoluția clinică, complianța la tratament și apariția oricăror complicații.
Evaluarea simptomelor: Pacienții trebuie instruiți să fie atenți la simptomele care sugerează recurența TVP (de exemplu, umflarea sau durerea membrului afectat) sau embolia pulmonară (de exemplu, dispneea sau durerea toracică) și să solicite imediat asistență medicală.
Teste de laborator: Monitorizarea periodică a testelor de coagulare, cum ar fi timpul de protrombină (PT) și raportul internațional normalizat (INR), este esențială pentru pacienții care urmează tratament cu antagoniști ai vitaminei K, pentru a asigura un nivel terapeutic adecvat al anticoagulării.
Studii imagistice: Ecografia Doppler de urmărire poate fi efectuată pentru a evalua rezoluția trombozei și a detecta orice semne de sindrom post-trombotic, cum ar fi incompetența valvulară sau refluxul venos.
Evaluarea riscului de sângerare: Pacienții care urmează terapie anticoagulantă trebuie monitorizați îndeaproape pentru semne de sângerare și trebuie evaluați regulat factorii de risc pentru hemoragie.
Consiliere privind modificarea stilului de viață: Pacienților trebuie să li se ofere sfaturi privind modificările stilului de viață pentru a reduce riscul de recurență a TVP, cum ar fi menținerea unei greutăți corporale sănătoase, practicarea regulată a exercițiilor fizice și evitarea perioadelor prelungite de imobilitate.
Managementul complicațiilor pe termen lung: Pacienții care dezvoltă sindrom post-trombotic pot necesita îngrijire continuă, inclusiv purtarea de ciorapi compresivi, terapie fizică și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții.

Care sunt semnele și simptomele trombozei venoase profunde după artroscopie?

Semnele și simptomele comune ale trombozei venoase profunde (TVP) după artroscopie includ durere, umflare, roșeață și căldură la nivelul piciorului afectat. Durerea se poate agrava în ortostatism sau la mers. În unele cazuri, TVP poate să nu cauzeze simptome sesizabile.

Cât timp după artroscopie poate apărea tromboza venoasă profundă?

TVP se poate dezvolta în decurs de zile până la săptămâni după artroscopie. Riscul este cel mai mare în primele câteva săptămâni după procedură, dar poate persista timp de mai multe luni. Pacienții trebuie să rămână vigilenți pentru semnele și simptomele TVP în această perioadă.

Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea trombozei venoase profunde după artroscopie?

Factorii de risc pentru TVP după artroscopie includ vârsta înaintată, obezitatea, istoricul de TVP sau embolie pulmonară, cancerul, tulburările de coagulare, imobilizarea prelungită și utilizarea contraceptivelor orale sau a terapiei de substituție hormonală. Anumite tipuri de proceduri artroscopice, cum ar fi reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (ACL), pot prezenta, de asemenea, un risc crescut.

Cum este diagnosticată tromboza venoasă profundă după artroscopie?

Diagnosticul TVP după artroscopie se bazează pe evaluarea clinică și pe studii imagistice. Medicii vor interoga pacienții despre simptome și vor efectua un examen fizic. Ecografia Doppler este modalitatea imagistică preferată pentru a confirma diagnosticul. În unele cazuri, pot fi necesare teste suplimentare, cum ar fi venografia sau angio-CT.

Care sunt opțiunile de tratament pentru tromboza venoasă profundă după artroscopie?

Tratamentul TVP după artroscopie implică de obicei terapie anticoagulantă pentru a preveni extinderea cheagului și a reduce riscul de embolie pulmonară. Opțiunile includ heparine cu greutate moleculară mică, fondaparinux și anticoagulante orale, cum ar fi antagoniștii vitaminei K sau anticoagulantele orale cu acțiune directă. În cazurile severe, poate fi necesară tromboliza sau intervenția chirurgicală. Compresia și mobilizarea sunt, de asemenea, importante pentru a îmbunătăți fluxul venos și a reduce umflarea.

Cum se realizeaza artroscopia pentru Tromboza venoasa profunda 

• Incidența TVP:
  • Un studiu care a inclus 85 de pacienți supuși artroscopiei genunchiului a constatat o incidență de 3,5% pentru TVP asimptomatice folosind ecografia cu compresie .
  • Un alt studiu a identificat TVP la 17,9% dintre pacienți folosind venografia, 4,9% fiind TVP proximale. Un factor de risc semnificativ a fost aplicarea unui turnichet pentru mai mult de 60 de minute .
  • Într-o cohortă de 335 de pacienți, incidența evenimentelor tromboembolice venoase a fost de 5,7%, cu un caz de embolie pulmonară non-fatală .
• Factori de risc și profilaxie:
  • Afecțiunile trombophilice, cum ar fi prezența anticoagulantului lupic, cresc semnificativ riscul de evenimente tromboembolice severe după artroscopia genunchiului .
  • Studiile randomizate au arătat că profilaxia cu heparină cu greutate moleculară mică (HGMM) poate reduce semnificativ incidența TVP la pacienții supuși artroscopiei genunchiului, cu reduceri de până la 80% .
  • În contrast, un studiu privind utilizarea aspirinei pentru profilaxie nu a găsit niciun caz de TVP într-o populație cu risc scăzut supusă artroscopiei genunchiului, sugerând că utilizarea sa ar putea să nu fie necesară la pacienții cu risc scăzut .
• Rezultate clinice și recomandări:
  • Profilaxia de rutină ar putea să nu fie necesară pentru toți pacienții supuși artroscopiei, în special pentru cei fără factori de risc semnificativi .
  • Screening-ul și profilaxia ar trebui luate în considerare pentru pacienții cu factori de risc identificați, cum ar fi utilizarea prelungită a turnichetului sau afecțiuni trombophilice cunoscute .

• 65e498426cd14e4d3a31ac7
• S0749-8063(02)40270
• medicine/fullarticle/190911
• 0749-8063(95)90113-2