Ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA)

Localizare și structură

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este o structură cheie în anatomia genunchiului. Este situat în interiorul articulației genunchiului, conectând femurul (osul coapsei) cu tibia (osul gambei). Localizare:

LIA se întinde de la partea posterioară a suprafeței mediale a condilului femural lateral până la zona intercondilară anterioară a tibiei. Este poziționat în centrul genunchiului, încrucișându-se cu ligamentul încrucișat posterior (LIP).

Structură:

LIA are o lungime medie de 31-38 mm și o lățime de 10-12 mm. Este compus din două fascicule principale:

Fasciculul anteromedial (AM): mai lung și mai subțire Fasciculul posterolateral (PL): mai scurt și mai gros

Aceste fascicule se răsucesc unul în jurul celuilalt pe măsură ce ligamentul traversează genunchiul. LIA este compus din fibre de colagen dense, organizate în fascicule paralele. Este acoperit de o membrană sinovială care îi furnizează nutrienți.

Rolul LIA în funcționarea genunchiului LIA joacă un rol crucial în stabilitatea și funcționarea normală a genunchiului:

Stabilizare anterioară:

Principala funcție a LIA este de a preveni translația anterioară excesivă a tibiei în raport cu femurul. Acest lucru este crucial în timpul alergării, săriturii și schimbărilor bruște de direcție.

Control rotațional:

LIA limitează rotația internă excesivă a tibiei, contribuind la stabilitatea rotațională a genunchiului. Fasciculul posterolateral este deosebit de important în controlul rotației.

Propriocepție:

LIA conține receptori proprioceptivi care oferă creierului informații despre poziția și mișcarea genunchiului. Aceasta contribuie la coordonarea musculară și la echilibru.

Distribuția încărcării:

Ajută la distribuirea uniformă a forțelor în articulația genunchiului, protejând cartilajul și alte structuri.

Ghidarea mișcării:

LIA contribuie la mecanismul de „roll-back” al genunchiului, în care femurul se rostogolește și alunecă pe platoul tibial în timpul flexiei.

Limitarea hiperextensiei:

Împreună cu alte structuri, LIA previne hiperextensia genunchiului.

Importanța LIA în activitățile zilnice și sportive:

Este esențial în activități care implică alergare, sărituri, pivotare și schimbări bruște de direcție. Joacă un rol crucial în sporturi precum fotbal, baschet, schi și tenis. Contribuie la stabilitatea genunchiului în timpul activităților cotidiene precum urcatul și coborâtul scărilor.

Mecanisme de producere a leziunii

Ruptura LIA poate apărea prin diverse mecanisme, cele mai comune fiind:

1. Schimbări bruște de direcție (pivotare):
   • Când piciorul este fixat pe sol și corpul se rotește brusc.
   • Exemplu: Un jucător de fotbal care schimbă rapid direcția pentru a evita un adversar.
2. Opriri bruște:
   • Când un atlet încetinește brusc sau se oprește complet din alergare.
   • Forțele de decelerare pot cauza o translație anterioară excesivă a tibiei.
3. Aterizări incorecte după sărituri:
   • Aterizarea cu genunchiul aproape complet extins.
   • Aterizarea pe un singur picior cu genunchiul în valgus (îndoit spre interior).
4. Hiperextensie a genunchiului:
   • Când genunchiul este forțat să se întindă dincolo de poziția sa normală.
   • Poate apărea în sporturi de contact sau în căderi.
5. Lovituri directe în genunchi:
   • Mai puțin frecvente, dar pot apărea în sporturi de contact.
   • O lovitură laterală puternică poate cauza ruptura LIA, adesea în combinație cu leziuni ale altor structuri.
6. Mișcări de „cutting”:
   • Schimbări rapide de direcție la 45-90 de grade în timp ce se aleargă.
   • Frecvente în sporturi precum fotbal, baschet și handbal.

Factori predispozanți

Mai mulți factori pot crește riscul de ruptură a LIA:

1. Sexul:
   • Femeile au un risc de 2-8 ori mai mare decât bărbații.
   • Cauze posibile: diferențe hormonale, anatomice și neuromusculare.
2. Vârsta:
   • Adolescenții și adulții tineri (15-25 ani) sunt cei mai expuși riscului.
   • Activitatea fizică intensă combinată cu maturizarea scheletală.
3. Sporturile cu risc ridicat:
   • Fotbal, baschet, schi, gimnastică, handbal.
   • Sporturi care implică pivotări, sărituri și schimbări bruște de direcție.
4. Condiția fizică și dezechilibre musculare:
   • Slăbiciune musculară, în special a cvadricepsului și ischiogambierilor.
   • Dezechilibre între forța cvadricepsului și a ischiogambierilor.
5. Caracteristici anatomice:
   • Laxitate ligamentară generalizată.
   • Alinierea genunchiului în valgus (genunchi în X).
   • Platou tibial cu înclinare posterioară accentuată.
6. Suprafețe de joc:
   • Suprafețe artificiale cu coeficient de frecare ridicat.
   • Condiții de teren neregulate sau umede.
7. Echipament sportiv inadecvat:
   • Încălțăminte nepotrivită pentru suprafața de joc.
   • Lipsa echipamentului de protecție în sporturile de contact.
8. Istoricul de leziuni anterioare:
   • Leziuni anterioare ale genunchiului cresc riscul de ruptură LIA.
   • Instabilitatea reziduală după alte tipuri de leziuni.
9. Factori hormonali:
   • Fluctuațiile hormonale în timpul ciclului menstrual la femei.
   • Posibil impact al contraceptivelor orale.
10. Oboseala:
    • Jucătorii obosiți sunt mai predispuși la leziuni din cauza coordonării și controlului neuromuscular redus.
11. Factori genetici:
    • Anumite variații genetice pot influența structura și rezistența ligamentelor.
12. Indice de masă corporală (IMC):
    • Atât un IMC ridicat, cât și unul foarte scăzut pot crește riscul.

Manifestări clinice

Simptomele unei rupturi de LIA pot varia în intensitate, dar de obicei includ:

1. Simptome imediate: • Sunet caracteristic de „poc” în momentul leziunii • Durere acută și intensă în interiorul genunchiului • Senzație de „cedare” a genunchiului • Incapacitatea de a continua activitatea
2. Simptome care apar în ore/zile după incident: • Umflarea rapidă a genunchiului (edem) • Limitarea mișcărilor, în special a flexiei și extensiei complete • Durere persistentă, mai ales la încercarea de a pune greutate pe picior • Senzația de instabilitate la mers sau în timpul activităților • Posibilă echimoză (vânătaie) în jurul genunchiului
3. Simptome pe termen lung (fără tratament): • Instabilitate cronică a genunchiului • Episoade recurente de „cedare” a genunchiului • Durere la activități care implică pivotare sau schimbări de direcție

Examinare fizică

Examinarea fizică este crucială pentru diagnosticul rupturii de LIA și include:

1. Inspecție vizuală: • Edem al genunchiului • Posibile echimoze • Atrofie musculară (în cazuri cronice)
2. Palpare: • Sensibilitate la palparea zonei LIA • Posibil efuziuni articulare (acumulare de lichid în articulație)
3. Evaluarea amplitudinii de mișcare: • Limitarea flexiei și/sau extensiei genunchiului
4. Teste clinice specifice: a) Testul sertarului anterior: • Pacientul în decubit dorsal, genunchiul flectat la 90° • Medicul trage tibia anterior • Pozitiv dacă există o translație anterioară excesivă a tibiei b) Testul Lachman: • Considerat cel mai sensibil test pentru ruptura LIA • Genunchiul flectat la 20-30° • Medicul stabilizează femurul și trage tibia anterior • Pozitiv dacă există o translație anterioară fără un punct ferm de oprire c) Pivot shift test: • Evaluează instabilitatea rotațională • Medicul aplică o forță de valgus și rotație internă în timp ce flectează genunchiul • Pozitiv dacă se simte o subluxație și reducere bruscă a tibiei
5. Evaluarea comparativă cu genunchiul contralateral

Investigații imagistice

Pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea extensiei leziunii, se utilizează:

1. Radiografia: • Utilă pentru excluderea fracturilor asociate • Poate evidenția semnul Segond (o mică fractură avulsie a platoului tibial lateral)
2. RMN (Imagistica prin Rezonanță Magnetică): • Considerată „standardul de aur” pentru diagnosticarea rupturii LIA • Avantaje:
   • Vizualizează direct LIA și alte structuri moi
   • Poate evidenția leziuni asociate (meniscuri, cartilaj, alte ligamente)
   • Determină gradul rupturii (parțială sau completă) • Aspecte vizibile:
   • Discontinuitate a fibrelor LIA
   • Edem și hemoragie în zona LIA
   • Posibile leziuni osoase asociate (edem osos)
3. Ecografia: • Poate fi utilă în evaluarea inițială, mai ales în situații acute • Limitări în vizualizarea completă a LIA
4. CT (Tomografie Computerizată): • Rar utilizată pentru diagnosticul primar al rupturii LIA • Poate fi utilă în planificarea preoperatorie sau evaluarea leziunilor osoase asociate
5. Artroscopia: • Considerată atât metodă diagnostică, cât și terapeutică • Permite vizualizarea directă a LIA și evaluarea altor structuri intraarticulare • De obicei, se efectuează ca parte a procedurii de reconstrucție ligamentară

Osteoartrita.

Artroscopia poate fi utilizată pentru debridare, lavaj și artroplastie prin abraziune pentru gestionarea simptomelor la pacienții cu osteoartrită ușoară până la moderată .

Artrita post-traumatică.

Similar cu osteoartrita, artrita post-traumatică poate fi gestionată folosind tehnici artroscopice pentru a îndepărta corpii liberi și a debrida articulația .

Rupturi de menisc.
Meniscectomie: Îndepărtarea parțială sau totală a meniscului deteriorat este una dintre cele mai comune proceduri artroscopice .

Leziuni ligamentare.
Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA): Artroscopia este utilizată pentru reconstrucția ligamentelor LIA rupte folosind grefe din țesutul propriu al pacientului sau țesut donator.

Afecțiuni sinoviale.
Sinovectomie: Îndepărtarea țesutului sinovial inflamat pentru tratarea unor afecțiuni precum artrita reumatoidă sau sinovita  .

Afecțiuni ale cartilajului.
Condroplastie: Netezirea suprafețelor cartilaginoase rugoase pentru a reduce durerea și a îmbunătăți funcția articulară .

Microfractură: Crearea unor mici fracturi în osul subiacent pentru a stimula creșterea unui nou cartilaj în zonele cu pierdere de cartilaj .

Îndepărtarea fragmentelor libere. Extracția fragmentelor de cartilaj sau os care provoacă durere și simptome mecanice .

Infecții.
Artrita septică: Lavaj artroscopic și debridare pentru a trata infecțiile articulare și a îndepărta țesutul infectat  .

Artropatie hemofilică.
Artroscopia este utilizată pentru a gestiona sinovita hemofilică cronică prin îndepărtarea țesutului sinovial inflamat și a fragmentelor libere .

Complicații postoperatorii.
Artroscopia poate diagnostica și trata complicații precum interferența țesutului moale, alinierea necorespunzătoare a rotulei și sinovita după operația de înlocuire a genunchiului  .

Leziuni traumatice.
Artroscopia este utilă pentru diagnosticarea și tratarea rupturilor de menisc, leziunilor cartilaginoase și leziunilor ligamentare după o traumă acută la genunchi .

Tratament conservator

Tratamentul conservator poate fi o opțiune pentru: • Pacienți cu activitate fizică redusă • Vârstnici • Persoane cu contraindicații pentru intervenție chirurgicală • Rupturi parțiale cu stabilitate reziduală bună

Componentele tratamentului conservator includ:

1. Repaus și protejarea articulației: • Limitarea activităților care solicită genunchiul • Utilizarea cârjelor pentru a reduce încărcarea

2. Aplicații de gheață și comprese: • Reducerea edemului și a durerii • Aplicare pentru 15-20 minute, de mai multe ori pe zi

3. Medicație: • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru reducerea durerii și inflamației • Analgezice pentru controlul durerii

4. Fizioterapie și exerciții de întărire musculară: • Exerciții pentru îmbunătățirea amplitudinii de mișcare • Întărirea musculaturii cvadriceps și ischiogambieri • Exerciții de propriocepție și echilibru

5. Utilizarea ortezelor pentru stabilizare: • Orteze funcționale pentru a oferi stabilitate în timpul activităților

6. Modificarea activităților: • Evitarea sporturilor care implică pivotare și schimbări bruște de direcție • Adaptarea activităților zilnice pentru a reduce solicitarea genunchiului

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este recomandat pentru: • Pacienți tineri, activi • Sportivi • Persoane cu instabilitate semnificativă a genunchiului • Rupturi complete de LIA

Tehnici de reconstrucție ligamentară

1. Reconstrucția artroscopică: • Cea mai frecventă tehnică • Avantaje: incizii mici, recuperare mai rapidă, vizualizare mai bună a articulației

2. Tehnica cu un singur fascicul: • Reconstruiește LIA cu o singură grefă • Mai simplu de realizat, rezultate bune în majoritatea cazurilor

3. Tehnica cu dublu fascicul: • Reconstruiește ambele fascicule ale LIA (anteromedial și posterolateral) • Poate oferi o stabilitate rotațională mai bună • Mai complexă și cu risc mai mare de complicații

4. Reconstrucția „all-inside”: • Utilizează tuneluri osoase mai scurte • Poate reduce durerea postoperatorie și accelera recuperarea

5. Tehnica de augmentare: • Utilizată în rupturi parțiale • Păstrează fibrele rămase ale LIA și le augmentează cu o grefă

Pașii generali ai intervenției: a) Prelevarea grefei (dacă se utilizează autogrefă) b) Pregătirea tunelurilor osoase în femur și tibie c) Inserarea și fixarea grefei d) Verificarea tensionării și stabilității

Tipuri de grefe utilizate

1. Autogrefe (din propriul corp al pacientului): a) Tendon patelar: • „Gold standard” tradițional • Avantaje: integrare rapidă, fixare puternică os-os • Dezavantaje: posibilă durere anterioară a genunchiului

   b) Tendoane ale mușchilor gracilis și semitendinosus: • Utilizate frecvent • Avantaje: incizie mai mică, mai puțină durere la locul de prelevare • Dezavantaje: posibilă slăbiciune a flexorilor genunchiului

   c) Tendon cvadricipital: • Opțiune în creștere ca popularitate • Avantaje: grefă groasă, durere redusă la locul de prelevare

2. Alogrefe (de la donatori): • Avantaje: fără morbiditate la locul de prelevare, timp operator redus • Dezavantaje: risc (foarte mic) de transmitere a bolilor, integrare mai lentă

3. Grefe sintetice: • Mai rar utilizate • Avantaje: fără morbiditate la locul de prelevare, recuperare potențial mai rapidă • Dezavantaje: risc de eșec pe termen lung, reacții inflamatorii

Alegerea între tratamentul conservator și cel chirurgical, precum și tipul specific de intervenție și grefă, depind de mai mulți factori individuali: • Vârsta pacientului • Nivelul de activitate • Prezența leziunilor asociate • Preferințele personale • Experiența chirurgului

Etapele recuperării

Recuperarea după o ruptură de LIA, fie că este tratată conservator sau chirurgical, implică mai multe etape:

1. Faza acută (primele 1-2 săptămâni): • Obiective:

   • Managementul durerii și inflamației
   • Protejarea genunchiului și a grefei (în cazul intervenției chirurgicale) • Intervenții:
   • Aplicarea protocolului RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation)
   • Utilizarea cârjelor pentru a evita încărcarea completă
   • Exerciții ușoare de mobilizare a gleznei și cvadricepsului

2. Faza de mobilizare (săptămânile 2-6): • Obiective:

   • Restabilirea amplitudinii de mișcare
   • Începerea exercițiilor ușoare de întărire musculară • Intervenții:
   • Exerciții de flexie și extensie a genunchiului
   • Exerciții izometrice pentru cvadriceps și ischiogambieri
   • Începerea încărcării parțiale progresive a piciorului

3. Faza de întărire (săptămânile 6-12): • Obiective:

   • Creșterea forței musculare
   • Îmbunătățirea echilibrului și propriocepției • Intervenții:
   • Exerciții de întărire progresivă pentru cvadriceps, ischiogambieri și mușchii gambei
   • Exerciții de echilibru pe o singură picioare
   • Introducerea exercițiilor în lanț cinetic închis (de exemplu, genuflexiuni)

4. Faza de revenire la activitate (3-6 luni): • Obiective:

   • Antrenament specific sportului/activității
   • Pregătirea pentru reluarea activităților normale • Intervenții:
   • Exerciții pliometrice (sărituri, aterizări controlate)
   • Antrenament de agilitate și schimbări de direcție
   • Simularea mișcărilor specifice sportului practicat

Exerciții recomandate

Exercițiile variază în funcție de etapa recuperării, dar pot include:

1. Exerciții de mobilizare a genunchiului: • Flexii și extensii pasive și active • Mobilizări ale patelei

2. Exerciții izometrice pentru cvadriceps și ischiogambieri: • Contractarea mușchilor fără mișcarea articulației

3. Exerciții de întărire progresivă: • Ridicări de picior întins • Genuflexiuni parțiale și complete • Exerciții la aparate (leg press, leg extension) • Ridicări pe vârfuri pentru mușchii gambei

4. Exerciții de echilibru și propriocepție: • Statul pe un picior • Utilizarea plăcilor de echilibru sau a suprafețelor instabile

5. Exerciții pliometrice (în etapele avansate): • Sărituri pe loc • Sărituri laterale • Sărituri cu aterizare pe un singur picior

6. Antrenament specific sportului: • Alergare în linie dreaptă, progresând către schimbări de direcție • Exerciții de pivotare controlată • Simularea mișcărilor specifice sportului practicat

Este crucial ca toate aceste exerciții să fie efectuate corect și să se progreseze gradual, sub supravegherea unui fizioterapeut sau kinetoterapeut specializat.

Durata și prognostic

Durata tipică a recuperării: • Pentru activități zilnice normale: 3-5 luni • Pentru revenirea la sport: 6-12 luni

Factori care influențează prognosticul:

1. Severitatea leziunii inițiale
2. Tipul de tratament ales (conservator vs. chirurgical)
3. Aderența la programul de recuperare
4. Vârsta și condiția fizică generală a pacientului
5. Prezența leziunilor asociate (de exemplu, meniscale sau cartilaginoase)

Rezultate pe termen lung:

• Rata de succes a intervenției chirurgicale: 80-90% din pacienți revin la un nivel bun de funcționalitate
• Posibilitatea de revenire la nivelul anterior de activitate: variabilă, dar mulți atleți reușesc să revină la sportul lor de performanță
• Riscul de dezvoltare a osteoartritei pe termen lung: există un risc crescut, chiar și după tratament adecvat

Complicații imediate (în primele săptămâni post-intervenție)

• Infecție la locul intervenției
• Tromboza venoasă profundă
• Hematom excesiv
• Reacții alergice la materialele de sutură sau implanturi
• Complicații anestezice

Complicații pe termen mediu (până la 6 luni post-intervenție)

• Artrofibroza (rigiditate articulară severă)
• Sindromul dureros regional complex
• Instabilitate reziduală a genunchiului
• Slăbiciune musculară persistentă
• Deficit de extensie sau flexie

Complicații pe termen lung (peste 6 luni post-intervenție)

• Artroza precoce a genunchiului
• Recidiva rupturii LIA
• Instabilitate cronică a genunchiului
• Durere cronică
• Risc crescut de leziuni asociate (meniscuri, cartilaj)

Complicații legate de grefă

• Eșecul grefei
• Morbiditatea sitului donor (în cazul autogrefelor)
• Transmiterea de boli (în cazul alogrefelor)

Strategii de antrenament

• Programe de întărire musculară pentru cvadricepși și ischiogambieri
• Exerciții de îmbunătățire a echilibrului și propriocepției
• Antrenamente pentru îmbunătățirea tehnicii de aterizare și schimbare de direcție
• Încălzire adecvată înainte de activitatea fizică
• Programe de antrenament neuromuscular
• Exerciții pliometrice pentru îmbunătățirea controlului articular
• Antrenamente de agilitate și coordonare
• Managementul corect al oboselii și perioade adecvate de recuperare

Echipament de protecție

• Încălțăminte adecvată pentru suprafața de joc
• Orteze de genunchi pentru sporturile cu risc ridicat
• Echipament specific sportului practicat (ex. crampoane adecvate pentru fotbal)
• Suprafețe de joc adecvate și bine întreținute
• Utilizarea corectă a echipamentului de protecție

Servicii de asistență

• Echipe medicale multidisciplinare (ortopezi, fizioterapeuți, kinetoterapeuți)
• Servicii de consiliere psihologică pentru atleți
• Programe de reabilitare personalizate
• Clinici specializate în medicină sportivă
• Servicii de telemedicină pentru monitorizare la distanță
• Platforme online educaționale despre LIA și recuperare
• Servicii de nutriție pentru optimizarea recuperării
• Asistență pentru reintegrarea în activitatea sportivă

Grupuri de sprijin

• Forumuri online pentru pacienți cu LIA
• Grupuri de suport local pentru sportivi în recuperare
• Comunități virtuale pe rețele sociale dedicate pacienților cu LIA
• Programe de mentorat între pacienți recuperați și cei nou diagnosticați
• Ateliere și seminarii educaționale despre managementul LIA
• Evenimente sportive adaptate pentru pacienți în recuperare
• Grupuri de sprijin pentru familiile pacienților
• Resurse pentru advocacy și creșterea conștientizării despre LIA

Care sunt simptomele principale ale unei rupturi de LIA?

Simptomele principale ale unei rupturi de Ligament Încrucișat Anterior (LIA) includ:

• Durere severă: Apare imediat după accidentare și poate fi intensă.
• Sunet de „pocnet”: Mulți pacienți raportează că au auzit un sunet de pocnet în momentul ruperii ligamentului.
• Umflături: Genunchiul poate începe să se umfle rapid, de obicei în primele ore după accidentare.
• Instabilitate: Genunchiul poate să se simtă instabil sau să „cedeze” atunci când încerci să pui greutate pe el.
• Restricționarea mișcării: Poți avea dificultăți în a îndoi sau a îndrepta complet genunchiul.

Este necesară întotdeauna o intervenție chirurgicală pentru tratarea rupturii de LIA?

Nu, nu întotdeauna este necesară o intervenție chirurgicală pentru tratarea rupturii de LIA. Opțiunile de tratament depind de mai mulți factori, inclusiv:

• Gradul de activitate: Persoanele active din punct de vedere sportiv sau care au o muncă fizică intensă ar putea avea nevoie de intervenție chirurgicală pentru a-și restabili funcționalitatea completă a genunchiului.
• Severitatea rupturii: Rupturile parțiale pot fi uneori tratate prin terapie fizică și reabilitare.
• Vârsta și starea generală de sănătate: În cazul persoanelor mai în vârstă sau cu o stare de sănătate precară, tratamentul non-chirurgical poate fi preferat.

Cât durează recuperarea după o operație de reconstrucție a LIA?

Recuperarea după o operație de reconstrucție a LIA poate varia, dar în general durează:

• Perioada inițială: Primele săptămâni sunt cruciale pentru vindecarea inciziei și pentru a începe mobilizarea timpurie.
• Reabilitarea completă: În general, reabilitarea completă poate dura între 6 și 12 luni. Aceasta include recuperarea forței, mobilității și stabilității genunchiului.
• Întoarcerea la activități sportive: Mulți sportivi pot începe să revină la activitățile lor obișnuite după 6-9 luni de la operație, dar acest lucru depinde de progresul individual în reabilitare și de recomandările medicului și fizioterapeutului.

Pot reveni la activitățile sportive după o ruptură de LIA? Dacă da, când?

Da, este posibil să revii la activitățile sportive după o ruptură de LIA, dar timpul necesar pentru a face acest lucru variază în funcție de tratamentul urmat și de progresul recuperării:

• Tratament non-chirurgical: Dacă ruptura este tratată fără intervenție chirurgicală, timpul de recuperare și revenire la sport poate varia considerabil și depinde de răspunsul individual la terapie.
• Tratament chirurgical: După o reconstrucție chirurgicală a LIA, majoritatea sportivilor pot începe să revină la activitățile lor sportive la 6-9 luni după operație. Totuși, acest interval poate varia în funcție de sportul practicat și de progresul în timpul reabilitării.

Cum se realizează ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA)​

Utilizare diagnostică și terapeutică:

• Artroscopia oferă diagnostic și management precis al leziunilor LIA, identificând adesea leziuni asociate precum rupturile de menisc și deteriorarea cartilajului.
• Imagistica prin rezonanță magnetică este foarte eficientă în diagnosticarea rupturilor de LIA, având o sensibilitate și specificitate ridicate, și este adesea utilizată împreună cu artroscopia pentru confirmarea diagnosticului.

Tehnici artroscopice:

• Suturile artroscopice all-inside au demonstrat rate ridicate de succes pentru reparațiile LIA și meniscale concomitente, obținând rate ridicate de vindecare și rezultate clinice îmbunătățite.
• Reparația primară artroscopică a LIA folosind ancore de sutură pentru rupturile proximale de avulsie a demonstrat rezultate bune pe termen scurt, oferind stabilitate articulară și permițând pacienților să revină la activități sportive.

Leziuni asociate și rezultate pe termen lung:

• Leziunile LIA sunt frecvent asociate cu alte leziuni ale genunchiului, cum ar fi rupturile meniscale și leziunile cartilajului, care pot fi gestionate eficient prin artroscopie.
• Rupturile cronice de LIA sunt adesea însoțite de deteriorări suplimentare ale articulației, iar intervenția timpurie prin artroscopie poate preveni degenerarea ulterioară.

Reabilitare și rezultate:

• Reabilitarea post-artroscopie este crucială pentru recuperare, concentrându-se pe restaurarea funcției genunchiului și prevenirea complicațiilor. Managementul fizioterapeutic adecvat post-reconstrucție îmbunătățește semnificativ rezultatele.
• Managementul artroscopic permite o explorare chirurgicală minimă, rezultând într-o reabilitare mai rapidă și rezultate terapeutice mai bune comparativ cu chirurgia deschisă.

• journals.lww.com
• pubs.rsna.org
• arthroscopyjournal.org 
• S0749-8063(15)00664
• 181.1.1887042
• ptji.online/ojs