Durerea de Genunchi

Structura complexă a articulației genunchiului

Genunchiul este cea mai mare articulație sinovială din corpul uman. Această articulație unește femurul, tibia și rotula într-o structură funcțională complexă. Suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj, care permite mișcarea fluidă.

Meniscurile, structuri fibrocartilaginoase în formă de semilună, absorb șocurile mecanice. Ele sunt situate între condilii femurali și platoul tibial. Ligamentele încrucișate și colaterale asigură stabilitatea articulației în toate planurile de mișcare.

Capsula articulară, întărită de tendoane și mușchi, înconjoară întreaga structură. Lichidul sinovial, produs de membrana sinovială, lubrifiază articulația și hrănește cartilajul. Bursa, o structură plină cu lichid, reduce frecarea dintre tendoane și oase.

Mușchii cvadriceps și ischiogambieri controlează extensia și flexia genunchiului. Acești mușchi puternici permit locomoția și stabilizează articulația în timpul activităților cotidiene. Inervația bogată asigură sensibilitate și control motor precis al genunchiului.

Cum apare durerea de genunchi: explicații biomecanice

Durerea de genunchi poate rezulta din afectarea oricărei structuri anatomice menționate anterior. Mecanismele biomecanice implicate în apariția durerii sunt variate și complexe. Înțelegerea lor este esențială pentru diagnosticul și tratamentul corect.

Suprasolicitarea articulației poate duce la uzura prematură a cartilajului articular. Acest proces, numit osteoartrită, cauzează durere prin expunerea terminațiilor nervoase din os. Inflamația membranei sinoviale, frecventă în artrita reumatoidă, produce durere și rigiditate.

Leziunile meniscale apar adesea în urma mișcărilor de rotație bruscă. Ele provoacă durere localizată și pot bloca mișcarea articulației. Ruptura ligamentelor, în special a ligamentului încrucișat anterior, destabilizează genunchiul și cauzează durere acută.

Alinierea defectuoasă a rotulei poate duce la condromalacie patelară. Această afecțiune se manifestă prin durere anterioară de genunchi, mai ales la urcat scări. Tendinita, inflamarea tendoanelor, apare frecvent la sportivi și cauzează durere localizată.

Afecțiuni traumatice (leziuni acute)

Rupturi de ligamente și menisc

Rupturile de ligamente sunt leziuni frecvente în sporturile de contact. Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este cel mai predispus la rupturi. Aceste leziuni apar în urma mișcărilor bruște de rotație sau oprire.

Rupturile de menisc pot rezulta din aceleași mecanisme ca cele ale ligamentelor. Ele cauzează durere localizată și blocaje articulare. Diagnosticul se face prin examen clinic și RMN.

Fracturi și dislocări

Fracturile genunchiului afectează adesea rotula sau platoul tibial. Ele sunt cauzate de traumatisme directe sau căderi. Dislocările, mai ales ale rotulei, apar în urma unor lovituri laterale puternice.

Aceste leziuni necesită îngrijire medicală imediată. Tratamentul poate include imobilizare, intervenție chirurgicală și reabilitare îndelungată.

Afecțiuni degenerative

Osteoartrită (artroza genunchiului)

Osteoartrita este cea mai comună formă de artrită la genunchi. Ea implică uzura progresivă a cartilajului articular. Factorii de risc includ vârsta, obezitatea și traumatismele anterioare.

Simptomele includ durere, rigiditate și limitarea mobilității. Tratamentul vizează managementul durerii și menținerea funcției articulare.

Condromalacia patelară

Condromalacia patelară afectează cartilajul de pe suprafața posterioară a rotulei. Este frecventă la tineri, mai ales la sportivi. Cauzele includ dezechilibre musculare și alinierea defectuoasă a rotulei.

Durerea se accentuează la urcatul scărilor sau după perioade lungi de șezut. Tratamentul implică exerciții de întărire musculară și corecția biomecanicii.

Afecțiuni inflamatorii

Tendinite și bursite

Tendinitele afectează tendoanele din jurul genunchiului, mai ales tendonul rotulian. Ele sunt cauzate de suprasolicitare repetitivă. Bursita apare când bursele (săculețele cu lichid) se inflamează.

Ambele afecțiuni produc durere localizată și sensibilitate la palpare. Tratamentul include repaus, antiinflamatoare și fizioterapie.

Artrita reumatoidă și guta

Artrita reumatoidă este o boală autoimună care poate afecta genunchii. Ea cauzează inflamație cronică și deteriorarea articulației. Guta este cauzată de depozitarea cristalelor de acid uric în articulație.

Ambele afecțiuni produc durere intensă, tumefiere și rigiditate. Managementul implică medicație specifică și modificări ale stilului de viață.

Sindroame de suprasolicitare

Sindromul dureros patelofemural

Acest sindrom este caracterizat prin durere în jurul sau sub rotulă. Apare frecvent la alergători și sportivi. Cauzele includ dezechilibre musculare și biomecanică defectuoasă.

Durerea se accentuează la urcatul pantelor sau scărilor. Tratamentul se concentrează pe exerciții de întărire și stretching.

Sindromul benzii iliotibiale

Sindromul benzii iliotibiale afectează partea laterală a genunchiului. Este comun la alergători și cicliști. Apare din cauza frecării repetate a benzii iliotibiale de condilul femural lateral.

Evaluarea clinică: anamneza și examenul fizic

Diagnosticul durerii de genunchi începe cu o anamneză detaliată. Medicul va întreba despre debutul, durata și caracterul durerii. Informațiile despre activitățile fizice și traumatismele recente sunt esențiale.

Examenul fizic include inspecția, palparea și testarea mobilității genunchiului. Medicul va evalua stabilitatea articulară și va căuta semne de inflamație. Teste specifice, precum McMurray sau Lachman, pot indica leziuni meniscale sau ligamentare.

Evaluarea mersului și a alinierii membrelor inferioare oferă indicii importante. Forța musculară și flexibilitatea sunt, de asemenea, evaluate. Aceste informații ghidează diagnosticul și planul de tratament.

Investigații imagistice

Radiografia și ecografia

Radiografia este prima investigație imagistică recomandată. Ea evidențiază structurile osoase și poate detecta fracturi, artroză sau calcifieri. Radiografiile în trei incidențe sunt standard pentru evaluarea genunchiului.

Ecografia este utilă pentru vizualizarea țesuturilor moi. Ea poate detecta leziuni ale tendoanelor, ligamentelor sau meniscurilor. Ecografia este neinvazivă și permite evaluarea dinamică a structurilor genunchiului.

RMN și CT: când sunt necesare

Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) oferă imagini detaliate ale tuturor structurilor genunchiului. Este esențială pentru diagnosticarea leziunilor de menisc și ligamente. RMN-ul poate evidenția și modificări subtile ale cartilajului articular.

Tomografia Computerizată (CT) este utilă în evaluarea fracturilor complexe. Ea oferă imagini tridimensionale detaliate ale structurilor osoase. CT-ul este rar utilizat în diagnosticul primar al durerii de genunchi.

Aceste investigații avansate sunt recomandate când diagnosticul rămâne neclar după evaluarea inițială. Ele ghidează decizia terapeutică, mai ales în cazurile chirurgicale.

Teste de laborator pentru afecțiuni sistemice

Analizele de sânge pot fi necesare pentru diagnosticul afecțiunilor sistemice. Ele includ markeri inflamatori precum Proteina C Reactivă (PCR) și Viteza de Sedimentare a Hematiilor (VSH).

Factorul Reumatoid și anticorpii anti-CCP sunt utili în diagnosticul artritei reumatoide. Nivelul acidului uric poate indica prezența gutei. Hemoleucograma completă poate evidenția infecții sau alte afecțiuni sistemice.

În cazuri selecționate, se poate recomanda analiza lichidului sinovial. Aceasta poate diagnostica infecții, cristalopatii sau alte afecțiuni inflamatorii articulare.

Terapii fizicale și kinetoterapie

Terapiile fizicale joacă un rol crucial în tratamentul durerii de genunchi. Acestea includ aplicații de căldură sau gheață, în funcție de natura afecțiunii. Căldura relaxează mușchii și îmbunătățește circulația, în timp ce gheața reduce inflamația.

Kinetoterapia este esențială pentru recuperarea funcției genunchiului. Exercițiile de întărire musculară vizează în special cvadricepsul și ischiogambierii. Stretching-ul îmbunătățește flexibilitatea și reduce tensiunea musculară.

Tehnici de mobilizare articulară pot ameliora durerea și crește amplitudinea de mișcare. Antrenamentul proprioceptiv îmbunătățește stabilitatea și coordonarea. Programele de kinetoterapie sunt personalizate în funcție de diagnosticul specific și nevoile pacientului.

Medicație antiinflamatoare și analgezică

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt frecvent prescrise pentru durerea de genunchi. Acestea reduc inflamația și ameliorează durerea. Ibuprofen și naproxen sunt exemple comune de AINS.

Analgezicele, precum paracetamolul, pot fi utilizate pentru controlul durerii fără efecte antiinflamatorii. În cazuri severe, medicul poate prescrie analgezice opioide pentru perioade scurte.

Utilizarea acestor medicamente trebuie făcută sub supraveghere medicală. Efectele secundare și interacțiunile medicamentoase trebuie monitorizate atent. Durata tratamentului este limitată pentru a evita complicațiile pe termen lung.

Injecții intraarticulare: corticosteroizi și acid hialuronic

Injecțiile intraarticulare oferă o opțiune de tratament local puternică. Corticosteroizii sunt utilizați pentru reducerea rapidă a inflamației acute. Efectul lor poate dura câteva săptămâni până la câteva luni.

Acidul hialuronic, cunoscut și ca vâscosuplimentare, îmbunătățește lubrifierea articulației. Este benefic în special pentru pacienții cu osteoartrită. Efectele sale se dezvoltă treptat și pot dura mai multe luni.

Aceste injecții sunt efectuate de medici specialiști, utilizând tehnici sterile. Frecvența injecțiilor este limitată pentru a preveni efectele secundare asupra cartilajului articular.

Orteze și dispozitive de susținere

Ortezele oferă suport extern și stabilizare genunchiului afectat. Ele pot fi simple, precum benzile patelare, sau mai complexe, cum ar fi ortezele cu articulații.

Benzile patelare sunt utile în sindromul dureros patelofemural. Ele reduc presiunea asupra cartilajului patelar. Ortezele cu articulații oferă stabilitate în cazul leziunilor ligamentare.

Dispozitivele de susținere, precum talonete sau pene, pot corecta alinierea piciorului și genunchiului. Acestea sunt deosebit de utile în sindroamele de suprasolicitare.

Utilizarea corectă a ortezelor este esențială. Ele trebuie prescrise și ajustate de specialiști. Purtarea excesivă poate duce la atrofia musculară, de aceea este recomandată alternarea cu perioadele fără orteză.

Ce este artroscopia și cum funcționează

Artroscopia este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru diagnosticarea și tratarea afecțiunilor articulare. Aceasta implică utilizarea unui instrument optic subțire, numit artroscop, introdus printr-o mică incizie în genunchi.

Artroscopul este conectat la o cameră video care transmite imagini pe un monitor. Chirurgul poate astfel examina în detaliu structurile interne ale genunchiului. Prin incizii suplimentare, se pot introduce instrumente fine pentru efectuarea diverselor proceduri terapeutice.

Această tehnică permite o vizualizare clară a articulației, cu o traumă minimă a țesuturilor înconjurătoare. Artroscopia combină precizia diagnosticului cu eficiența tratamentului într-o singură procedură.

Indicații pentru artroscopie în durerea de genunchi

Artroscopia este indicată în multiple afecțiuni ale genunchiului care cauzează durere persistentă. Leziunile meniscale sunt printre cele mai frecvente indicații pentru această procedură. Rupturile de ligamente, în special ale ligamentului încrucișat anterior, pot fi, de asemenea, tratate artroscopic.

Condromalacia patelară și alte leziuni cartilaginoase pot beneficia de intervenție artroscopică. În osteoartrită, artroscopia poate fi utilă pentru debridarea articulației și îndepărtarea corpilor liberi intraarticulari.

Diagnosticul artroscopic este valoros când investigațiile imagistice sunt neconcludente. Aceasta permite o evaluare directă a țesuturilor afectate și planificarea tratamentului adecvat.

Proceduri artroscopice comune

Meniscectomie și repararea meniscului

Meniscectomia parțială implică îndepărtarea porțiunii lezate a meniscului. Această procedură este indicată în rupturile meniscale ireparabile. Repararea meniscului, când este posibilă, implică suturarea țesutului lezat pentru a restabili integritatea structurală.

Ambele proceduri vizează ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcției articulare. Decizia între meniscectomie și reparare depinde de tipul și localizarea leziunii.

Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA)

Reconstrucția LIA este o procedură complexă efectuată frecvent artroscopic. Aceasta implică înlocuirea ligamentului rupt cu un grefon, de obicei autolog. Grefoanele pot fi prelevate din tendonul rotulian sau din tendoanele ischiogambierilor.

Procedura restabilește stabilitatea genunchiului și permite revenirea la activitățile sportive. Tehnica artroscopică oferă avantajul unor incizii mai mici și o recuperare mai rapidă.

Debridarea cartilajului articular

Debridarea implică îndepărtarea țesutului cartilaginos deteriorat sau a fragmentelor libere din articulație. Această procedură poate ameliora durerea și îmbunătăți mobilitatea în cazurile de osteoartrită sau leziuni cartilaginoase focale.

În unele cazuri, se pot efectua tehnici de stimulare a cartilajului, precum microfracturarea. Acestea vizează promovarea regenerării țesutului cartilaginos.

Avantajele artroscopiei față de chirurgia deschisă

Artroscopia oferă multiple avantaje față de chirurgia deschisă tradițională. Inciziile mici reduc riscul de infecție și accelerează vindecarea. Traumatismul redus al țesuturilor moi se traduce printr-o durere postoperatorie mai mică și o recuperare mai rapidă.

Vizualizarea îmbunătățită permite o precizie crescută a procedurilor. Timpul de spitalizare este semnificativ redus, multe proceduri fiind efectuate în regim ambulatoriu. Cicatricile rezultate sunt minime, cu un rezultat estetic superior.

Rata de complicații este, în general, mai mică comparativ cu chirurgia deschisă. Aceste avantaje au făcut din artroscopie metoda preferată pentru multe intervenții la nivelul genunchiului.

Recuperarea post-artroscopie: ce trebuie să știți

Recuperarea după artroscopie este de obicei mai rapidă decât după chirurgia deschisă. Majoritatea pacienților pot merge acasă în aceeași zi. Durerea postoperatorie este gestionată cu analgezice orale și aplicații de gheață.

Fizioterapia începe precoce, adesea chiar în ziua intervenției. Exercițiile inițiale se concentrează pe mobilizarea articulației și activarea musculară. Programul de recuperare este personalizat în funcție de procedura efectuată și de starea pacientului.

Revenirea la activitățile normale variază în funcție de intervenție. Pentru proceduri simple, poate dura câteva săptămâni. Pentru reconstrucții ligamentare, recuperarea completă poate necesita 6-9 luni.

Exerciții pentru întărirea musculaturii membrelor inferioare

Întărirea musculaturii membrelor inferioare este esențială în prevenirea durerii de genunchi. Exercițiile se concentrează pe grupele musculare principale: cvadriceps, ischiogambieri și mușchii gambei.

Genuflexiunile sunt eficiente pentru întărirea cvadricepsului și a fesierilor. Începeți cu genuflexiuni parțiale și progresați treptat. Lunges-urile lucrează atât cvadricepsul, cât și ischiogambierii, îmbunătățind și echilibrul.

Ridicările pe vârfuri întăresc mușchii gambei, esențiali pentru stabilitatea genunchiului. Exercițiile cu benzi elastice oferă rezistență variabilă și sunt sigure pentru articulații.

Antrenamentul de forță trebuie efectuat gradual, de 2-3 ori pe săptămână. Consultați un specialist înainte de a începe un nou program de exerciții.

Tehnici corecte în sport și activități zilnice

Tehnica corectă în activitățile fizice este crucială pentru prevenirea leziunilor. În alergare, aterizați pe mijlocul tălpii, nu pe călcâi. Mențineți o postură dreaptă și evitați rotația excesivă a genunchiului.

La ridicarea greutăților, folosiți tehnica corectă de genuflexiune. Îndoiți genunchii și coborâți șoldurile, menținând spatele drept. Evitați răsucirea bruscă a genunchiului în sporturile de contact.

În activitățile zilnice, evitați statul prelungit în picioare sau șezut. Când stați jos, mențineți genunchii la nivelul șoldurilor. La urcat scări, distribuiți greutatea uniform pe toată talpa.

Folosiți echipament adecvat în sport, inclusiv încălțăminte potrivită activității. Înlocuiți pantofii de alergare la fiecare 500-800 km parcurși.

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase

Excesul de greutate pune o presiune semnificativă asupra genunchilor. Fiecare kilogram în plus crește de 4 ori presiunea asupra articulațiilor genunchiului în timpul mersului.

Mențineți o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și proteine slabe. Reduceți consumul de alimente procesate și băuturi zaharoase. Hidratarea adecvată este esențială pentru sănătatea articulară.

Combinați dieta cu exerciții regulate pentru a atinge și menține o greutate sănătoasă. Activitățile cu impact redus, precum înotul sau ciclismul, sunt excelente pentru controlul greutății fără a suprasolicita genunchii.

Consultați un nutriționist pentru un plan personalizat de gestionare a greutății. Pierderea chiar și a 5% din greutatea corporală poate reduce semnificativ stresul asupra genunchilor.

Importanța încălzirii și stretching-ului

Încălzirea pregătește corpul pentru efort, crescând fluxul sanguin și flexibilitatea mușchilor. Începeți cu 5-10 minute de activitate aerobică ușoară, precum mers rapid sau jogging ușor.

Stretching-ul dinamic înainte de activitate îmbunătățește flexibilitatea și reduce riscul de accidentare. Includeți mișcări precum swing-uri ale picioarelor și rotații ale șoldurilor.

După activitate, efectuați stretching static pentru a îmbunătăți flexibilitatea și a reduce rigiditatea musculară. Mențineți fiecare stretching timp de 15-30 de secunde, fără a forța.

Concentrați-vă pe întinderea cvadricepsului, ischiogambierilor și a mușchilor gambei. Nu neglijați stretching-ul tensorului fasciei lata, important pentru alinierea corectă a genunchiului.

Încorporați yoga sau pilates în rutina săptămânală pentru a îmbunătăți flexibilitatea globală și echilibrul. Aceste practici ajută la prevenirea dezechilibrelor musculare care pot duce la probleme de genunchi.

Simptome de alarmă în durerea de genunchi

Anumite simptome necesită evaluare medicală imediată. Durerea severă sau bruscă, în special după un traumatism, poate indica o leziune gravă. Consultați un specialist dacă durerea vă împiedică să vă sprijiniți pe picior.

Umflarea semnificativă a genunchiului, mai ales când apare rapid, poate semnala o hemoragie internă sau inflamație severă. Această situație necesită evaluare urgentă.

Blocajul articular, când genunchiul nu poate fi îndoit sau întins complet, poate indica o leziune meniscală sau un corp liber intraarticular. Acest simptom necesită investigare promptă.

Instabilitatea genunchiului, senzația că „cedează” în timpul mersului, poate indica o leziune ligamentară. Aceasta crește riscul de căderi și necesită evaluare specializată.

Febra asociată cu roșeață și căldură locală poate indica o infecție articulară. Această condiție este o urgență medicală și necesită tratament imediat.

Durerea persistentă care nu se ameliorează cu măsuri conservatoare timp de câteva săptămâni justifică consultarea unui specialist.

Alegerea între ortoped și reumatolog

Decizia de a consulta un ortoped sau un reumatolog depinde de natura suspectată a problemei. Ambele specialități tratează afecțiuni ale genunchiului, dar au abordări diferite.

Ortopezii se specializează în afecțiuni ale sistemului musculo-scheletic. Ei sunt experți în diagnosticarea și tratarea leziunilor traumatice și degenerative ale genunchiului. Consultați un ortoped pentru:

1. Leziuni acute, precum rupturi de ligamente sau menisc
2. Probleme mecanice ale genunchiului (blocaje, instabilitate)
3. Artroză sau alte afecțiuni degenerative
4. Evaluarea necesității unei intervenții chirurgicale

Ortopezii pot efectua proceduri chirurgicale, inclusiv artroscopii și înlocuiri articulare.

Reumatologii se concentrează pe afecțiuni inflamatorii și autoimune care afectează articulațiile. Alegeți un reumatolog pentru:

1. Durere și inflamație în multiple articulații
2. Suspiciune de artrită reumatoidă sau alte boli autoimune
3. Gută sau alte boli metabolice care afectează articulațiile
4. Durere cronică fără o cauză mecanică evidentă

Terapii regenerative: celule stem și factori de creștere

Terapiile regenerative reprezintă o direcție promițătoare în tratamentul durerii de genunchi. Acestea vizează regenerarea țesuturilor afectate, oferind o alternativă la tratamentele convenționale.

Terapia cu celule stem utilizează capacitatea acestor celule de a se diferenția în diverse tipuri de țesuturi. În tratamentul genunchiului, celulele stem pot fi injectate pentru a stimula regenerarea cartilajului. Studiile preliminare arată rezultate încurajatoare în reducerea durerii și îmbunătățirea funcției articulare.

Factorii de creștere, precum plasma îmbogățită cu trombocite (PRP), sunt utilizați pentru a accelera vindecarea. PRP-ul, obținut din sângele pacientului, conține o concentrație ridicată de factori de creștere. Injecțiile cu PRP pot reduce inflamația și stimula repararea țesuturilor.

Cercetările actuale se concentrează pe optimizarea acestor terapii și înțelegerea mecanismelor lor de acțiune. Standardizarea protocoalelor de tratament este esențială pentru a asigura eficacitatea și siguranța pe termen lung.

Inovații în protezele de genunchi

Domeniul protezelor de genunchi cunoaște o evoluție rapidă, cu inovații ce promit o funcționalitate îmbunătățită și o durată de viață mai lungă.

Materialele avansate, precum ceramica și polietilena cu greutate moleculară ultra-înaltă, oferă o rezistență crescută la uzură. Aceste materiale pot extinde semnificativ durata de viață a protezelor, reducând necesitatea intervențiilor de revizie.

Protezele personalizate, create prin imprimare 3D, reprezintă un salt tehnologic major. Acestea sunt adaptate anatomiei unice a fiecărui pacient, oferind o potrivire perfectă. Rezultatul este o îmbunătățire a stabilității și a distribuției forțelor în articulație.

Sisteme de navigație asistate de computer sunt utilizate în chirurgia de implantare a protezelor. Acestea permit o precizie crescută în poziționarea componentelor, optimizând alinierea și funcția articulară.

Protezele „inteligente” sunt în curs de dezvoltare. Acestea ar putea include senzori pentru monitorizarea presiunii și a mișcării, oferind feedback în timp real medicilor și pacienților.

Când ar trebui să mă îngrijorez de o durere de genunchi?

Ar trebui să consultați un medic dacă: • Durerea persistă mai mult de câteva zile fără ameliorare • Genunchiul este umflat, roșu sau cald la atingere • Nu puteți pune greutate pe genunchi sau acesta cedează în timpul mersului • Aveți febră asociată cu durerea de genunchi • Genunchiul pare deformat sau ați suferit un traumatism sever

Durerea cronică sau recurentă, chiar dacă nu este severă, merită o evaluare medicală pentru a preveni agravarea problemei.

Pot preveni durerea de genunchi prin modificări ale stilului de viață?

Da, există mai multe modalități de a reduce riscul de durere de genunchi: • Mențineți o greutate sănătoasă pentru a reduce presiunea asupra articulațiilor • Practicați exerciții regulate pentru a întări musculatura din jurul genunchiului • Utilizați tehnici corecte în activitățile sportive și cotidiene • Purtați încălțăminte adecvată și evitați tocurile înalte frecvent • Includeți alimente antiinflamatorii în dietă, precum peștele gras și legumele verzi • Evitați mișcările bruște și suprasolicitarea genunchilor

Cât timp durează recuperarea după o artroscopie de genunchi?

Durata recuperării variază în funcție de procedura specifică efectuată: • Pentru proceduri minore, precum debridarea, pacienții pot reveni la activități ușoare în 1-2 săptămâni • Repararea meniscului poate necesita 4-6 săptămâni de recuperare • Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA) poate necesita 6-9 luni pentru o recuperare completă

Urmați întotdeauna instrucțiunile medicului și ale fizioterapeutului pentru o recuperare optimă. Revenirea prematură la activități intense poate duce la reaccidentări.

Sunt injecțiile cu corticosteroizi sigure pentru tratamentul durerii de genunchi?

Injecțiile cu corticosteroizi pot fi eficiente în reducerea inflamației și a durerii pe termen scurt. Totuși: • Efectul lor este temporar, durând de obicei câteva săptămâni până la câteva luni • Utilizarea frecventă (mai mult de 3-4 injecții pe an) poate dăuna cartilajului articular • Nu sunt recomandate ca soluție pe termen lung pentru afecțiuni cronice precum osteoartrita • Pot exista efecte secundare precum creșterea temporară a glicemiei sau subțierea pielii la locul injecției

Cum se realizeaza artroscopia pentru durere de genunchi

Evidence

1. Rolul artroscopiei în artrita degenerativă a genunchiului

   • Artroscopia este frecvent utilizată pentru a ameliora simptomele genunchiului degenerativ și dureros prin îndepărtarea unei rupturi degenerative de menisc sau prin debridarea țesuturilor. Deși poate întârzia necesitatea unei intervenții chirurgicale majore, cum ar fi osteotomia sau artroplastia, eficacitatea sa în osteoartrită este limitată și trebuie bine evaluată  .

2. Artroscopia în leziunile acute ale genunchiului

   • Artroscopia în faza acută a leziunilor genunchiului permite un diagnostic rapid și precis, reducând astfel perioada de incapacitate. Este recomandată în cazul hemartrozei, deoarece aproximativ 50% din aceste cazuri prezintă leziuni ligamentare grave  .

3. Evaluarea deranjamentului intern al genunchiului

   • Artroscopia este esențială pentru diagnosticarea și planificarea tratamentului în cazurile de deranjament intern al genunchiului. Acesta are o acuratețe diagnostică cu cel puțin 20% mai mare decât examenul clinic, făcând-o o unealtă valoroasă pentru meniscectomie și alte intervenții intra-articulare .

4. Artroscopia în artroplastia totală a genunchiului

   • Artroscopia poate fi utilizată pentru a diagnostica și trata problemele apărute după artroplastia totală a genunchiului, cum ar fi artrofibroza și fractura butonului de polietilenă. Este eficientă în îmbunătățirea mobilității și a scorului de evaluare a genunchiului  .

5. Artroscopia în osteoartrită la pacienții vârstnici

   • Studiile controlate au arătat că artroscopia pentru osteoartrită, în special lavage sau debridement, nu oferă beneficii suplimentare față de procedurile placebo. Academia Americană de Chirurgie Ortopedică nu recomandă artroscopia ca tratament primar pentru osteoartrita genunchiului, cu excepția cazurilor cu simptome mecanice primare .

• S0278-5919(02)00026
• -4584(06)00100-2
• 7326/000-7-200310
• 3109/978020345
• e/view/4002/4629