Osteoporoza

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza reprezintă o afecțiune metabolică osoasă caracterizată prin reducerea densității și calității țesutului osos. Această boală crește fragilitatea scheletului și riscul de fracturi. Termenul „osteoporoză” provine din greacă, însemnând „os poros”.

În osteoporoză, procesul de remodelare osoasă este perturbat. Resorbția osoasă depășește formarea de os nou. Acest dezechilibru duce la pierderea progresivă a masei osoase și deteriorarea microarhitecturii osoase.

Boala afectează predominant persoanele în vârstă, în special femeile postmenopauză. Totuși, poate apărea la orice vârstă. Osteoporoza este adesea numită „boala silențioasă” datorită evoluției sale asimptomatice inițiale.

Clasificarea tipurilor de osteoporoză

Osteoporoza se clasifică în două categorii principale: primară și secundară. Această diferențiere ajută la stabilirea cauzelor și alegerea tratamentului adecvat.

1. Osteoporoza primară:
   • Tip I (postmenopauzală): Apare la femeile după menopauză datorită scăderii estrogenului.
   • Tip II (senilă): Se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă, afectând ambele sexe.
2. Osteoporoza secundară:
   • Rezultă din afecțiuni medicale specifice sau utilizarea anumitor medicamente.
   • Cauzele includ: boli endocrine, gastrointestinale, reumatologice și utilizarea corticosteroizilor.

Mecanismul de apariție a osteoporozei

Osteoporoza apare când echilibrul dintre formarea și resorbția osoasă este perturbat. În mod normal, oasele se remodelează continuu. Celulele osteoclaste resorb osul vechi, iar osteoblastele formează os nou.

În osteoporoză, acest proces devine dezechilibrat. Resorbția depășește formarea, ducând la pierderea densității osoase. Cauzele principale includ:

1. Deficitul de estrogen la femei postmenopauză
2. Scăderea testosteronului la bărbați în vârstă
3. Deficiențe nutriționale (calciu, vitamina D)
4. Inactivitate fizică prelungită
5. Anumite afecțiuni medicale sau medicamente

Factori de risc nemodificabili

Anumiți factori de risc pentru osteoporoză nu pot fi schimbați:

1. Vârsta: Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă.
2. Sexul: Femeile sunt mai predispuse decât bărbații.
3. Etnia: Persoanele de rasă albă și asiatică au risc mai mare.
4. Istoricul familial: Predispoziția genetică joacă un rol important.
5. Constituția corporală: Persoanele cu structură osoasă fină sunt mai vulnerabile.
6. Menopauza precoce: Crește riscul datorită scăderii premature a estrogenului.

Factori de risc modificabili

Mulți factori de risc pot fi controlați prin schimbări ale stilului de viață:

1. Dieta săracă în calciu și vitamina D
2. Sedentarismul și lipsa exercițiilor fizice
3. Fumatul: Afectează negativ metabolismul osos
4. Consumul excesiv de alcool
5. Greutatea corporală scăzută sau fluctuantă
6. Expunerea insuficientă la soare (pentru sinteza vitaminei D)
7. Consumul excesiv de cofeină și sodiu
8. Utilizarea prelungită a anumitor medicamente (ex. corticosteroizi)

Evoluția asimptomatică și primele semne

Osteoporoza este adesea numită „boala tăcută” datorită evoluției sale asimptomatice inițiale. Pacienții pot să nu observe niciun semn până la apariția primei fracturi.

Primele indicii ale osteoporozei pot include:

1. Dureri de spate persistente
2. Scăderea înălțimii corporale
3. Postura încovoiată
4. Fracturi osoase la traumatisme minore

Aceste semne apar de obicei în stadii avansate ale bolii. Diagnosticul precoce este crucial pentru prevenirea complicațiilor.

Metode de diagnostic și screening

Diagnosticarea osteoporozei implică mai multe etape:

1. Examinare clinică detaliată
2. Evaluarea factorilor de risc
3. Investigații imagistice
4. Analize de laborator

Testul de densitate osoasă (DXA)

Densitometria osoasă DXA (Dual-energy X-ray Absorptiometry) este standardul de aur în diagnosticul osteoporozei. Această metodă:

• Măsoară densitatea minerală osoasă (DMO)
• Utilizează radiații X în doze mici
• Evaluează de obicei șoldul și coloana vertebrală
• Oferă un scor T care indică severitatea pierderii osoase

Interpretarea rezultatelor DXA:

• Scor T > -1: Normal
• Scor T între -1 și -2.5: Osteopenie
• Scor T ≤ -2.5: Osteoporoză

Criterii de recomandare pentru testare

Testarea DXA este recomandată pentru:

1. Femei peste 65 de ani și bărbați peste 70 de ani
2. Femei postmenopauză sub 65 de ani cu factori de risc
3. Adulți cu fracturi de fragilitate
4. Persoane cu afecțiuni asociate pierderii osoase
5. Pacienți care utilizează medicamente ce afectează masa osoasă
6. Oricine prezintă factori de risc semnificativi

Tratamente medicamentoase

Terapia medicamentoasă reprezintă pilonul principal în managementul osteoporozei. Alegerea medicamentelor depinde de severitatea bolii și profilul pacientului.

Terapia cu bifosfonați

Bifosfonații sunt prima linie de tratament pentru osteoporoză. Aceștia:

• Inhibă resorbția osoasă
• Cresc densitatea minerală osoasă
• Reduc riscul de fracturi vertebrale și non-vertebrale

Exemple includ alendronatul, risedronatul și acidul zoledronic. Administrarea poate fi orală sau intravenoasă.

Terapia hormonală

Terapia de substituție hormonală (TSH) este eficientă în prevenirea osteoporozei postmenopauzale. Aceasta:

• Suplinește deficitul de estrogen
• Menține masa osoasă
• Reduce riscul de fracturi

TSH se recomandă doar pentru simptome menopauzale severe, datorită potențialelor riscuri asociate.

Alte opțiuni farmacologice

1. Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM)
2. Denosumab: anticorp monoclonal care inhibă resorbția osoasă
3. Teriparatida: hormoni paratiroidieni pentru stimularea formării osoase
4. Abaloparatida: analog al hormonului paratiroidian
5. Romosozumab: anticorp monoclonal care stimulează formarea osoasă

Intervenții chirurgicale

Chirurgia este rezervată complicațiilor severe ale osteoporozei:

1. Vertebroplastia: injectarea de ciment osos în vertebrele fracturate
2. Cifoplastia: crearea unui spațiu în vertebră înainte de injectarea cimentului
3. Fixarea internă: pentru fracturi de șold sau alte oase lungi

Aceste proceduri vizează reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității.

Terapii complementare și naturiste

Abordările complementare pot susține tratamentul convențional:

1. Suplimente de calciu și vitamina D
2. Fitoterapie: soia, trifoiul roșu (conțin fitoestrogeni)
3. Acupunctura: pentru managementul durerii
4. Tai Chi: îmbunătățește echilibrul și reduce riscul de căderi
5. Masajul terapeutic: pentru relaxare musculară și ameliorarea durerii

Nutriție și suplimente

O dietă echilibrată și bogată în nutrienți este esențială pentru sănătatea osoasă. Anumite elemente nutritive joacă un rol crucial în prevenirea și managementul osteoporozei.

Rolul calciului și al vitaminei D

Calciul și vitamina D sunt fundamentale pentru sănătatea oaselor:

1. Calciul:
   • Mineral esențial pentru formarea și menținerea oaselor
   • Necesarul zilnic: 1000-1200 mg pentru adulți
   • Surse: lactate, legume verzi, pește cu oase comestibile
2. Vitamina D:
   • Facilitează absorbția calciului în intestin
   • Necesarul zilnic: 600-800 UI pentru adulți
   • Surse: expunerea la soare, pește gras, gălbenuș de ou

Suplimentarea poate fi necesară dacă dieta nu asigură aportul adecvat. Dozajul se stabilește în funcție de nevoile individuale.

 Importanța proteinelor

Proteinele sunt vitale pentru sănătatea osoasă:

• Contribuie la formarea matricei osoase
• Stimulează producția de IGF-1, hormon esențial pentru oase
• Necesarul zilnic: 1-1.2 g/kg greutate corporală
• Surse: carne slabă, pește, ouă, lactate, leguminoase

Un aport adecvat de proteine menține masa musculară, reducând riscul de căderi și fracturi.

Dieta echilibrată

O dietă echilibrată pentru sănătatea osoasă include:

1. Fructe și legume: bogate în antioxidanți și minerale
2. Cereale integrale: surse de magneziu și vitamina K
3. Acizi grași omega-3: reduc inflamația și susțin sănătatea osoasă
4. Alimente fermentate: îmbunătățesc absorbția nutrienților

Este important să se limiteze:

• Consumul excesiv de sodiu: crește excreția urinară de calciu
• Alcoolul și cafeina în exces: pot afecta negativ densitatea osoasă

Beneficiile mișcării pentru sănătatea osoasă

Exercițiile fizice oferă multiple avantaje:

1. Stimulează formarea de țesut osos nou
2. Îmbunătățește forța musculară și echilibrul
3. Reduce riscul de căderi și fracturi
4. Crește mobilitatea și flexibilitatea articulară
5. Ameliorează durerea și îmbunătățește calitatea vieții

Activitatea fizică regulată este esențială pentru menținerea sănătății osoase pe termen lung.

Tipuri de exerciții recomandate

Pentru beneficii optime, se recomandă o combinație de exerciții:

1. Exerciții cu impact și purtare de greutăți:
   • Mers, jogging, dans, urcatul scărilor
   • Stimulează formarea osoasă prin impactul cu solul
2. Exerciții de rezistență:
   • Ridicarea de greutăți, benzi elastice
   • Întăresc mușchii și stimulează creșterea osoasă
3. Exerciții de echilibru:
   • Tai Chi, yoga, exerciții pe un picior
   • Reduc riscul de căderi
4. Exerciții de flexibilitate:
   • Stretching, pilates
   • Îmbunătățesc mobilitatea și postura

Este esențial ca pacienții să consulte un specialist înainte de începerea unui program de exerciții.

Modificări ale stilului de viață

Schimbările în stilul de viață pot avea un impact semnificativ asupra sănătății osoase.

H4: Controlul greutății corporale

Menținerea unei greutăți sănătoase este importantă pentru oase:

• Subponderalitatea crește riscul de osteoporoză
• Obezitatea poate afecta negativ calitatea osoasă
• O greutate optimă reduce stresul asupra oaselor

Se recomandă menținerea unui IMC în intervalul normal (18.5-24.9).

Expunerea la soare și vitamina D

Expunerea moderată la soare este benefică pentru sinteza vitaminei D:

• 10-30 minute de expunere, de 2-3 ori pe săptămână
• Protecția solară este necesară pentru expuneri prelungite
• În sezonul rece, suplimentarea cu vitamina D poate fi necesară

Evitarea factorilor nocivi (fumat, alcool)

Anumite obiceiuri pot afecta negativ sănătatea osoasă:

1. Fumatul:
   • Reduce absorbția calciului
   • Scade producția de estrogen
   • Renunțarea la fumat este esențială pentru sănătatea osoasă
2. Consumul excesiv de alcool:
   • Interferează cu metabolismul calciului și vitaminei D
   • Crește riscul de căderi și fracturi
   • Se recomandă limitarea la maximum 1-2 unități pe zi

Gestionarea riscului de fracturi

Reducerea riscului de fracturi este esențială pentru pacienții cu osteoporoză:

1. Evaluarea riscului de cădere:
   • Identificarea factorilor personali de risc
   • Testarea periodică a echilibrului și mobilității
2. Prevenirea căderilor:
   • Exerciții de întărire musculară și echilibru
   • Corectarea deficiențelor vizuale și auditive
   • Revizuirea medicației care poate afecta echilibrul
3. Utilizarea dispozitivelor de asistență:
   • Bastoane sau cadre de mers pentru stabilitate
   • Încălțăminte antiderapantă
4. Protecția șoldurilor:
   • Utilizarea protectoarelor de șold în cazuri de risc crescut

Adaptări ale mediului de viață

Modificările în mediul casnic pot reduce semnificativ riscul de accidente:

1. Iluminare adecvată:
   • Instalarea de lumini de noapte
   • Asigurarea iluminării suficiente pe scări și în baie
2. Eliminarea obstacolelor:
   • Îndepărtarea covoarelor alunecoase
   • Organizarea mobilierului pentru a facilita deplasarea
3. Adaptări în baie:
   • Montarea barelor de susținere lângă toaletă și în duș
   • Utilizarea covorașelor antiderapante
4. Modificări în bucătărie:
   • Reorganizarea obiectelor frecvent utilizate la înălțimi accesibile
   • Evitarea urcării pe scaune sau scări

Suport psihologic și grupuri de sprijin

Gestionarea aspectelor emoționale ale vieții cu osteoporoză este crucială:

1. Consiliere psihologică:
   • Ajută în procesarea diagnosticului și a schimbărilor de viață
   • Oferă strategii de gestionare a anxietății și depresiei
2. Grupuri de suport:
   • Facilitează schimbul de experiențe și sfaturi practice
   • Oferă sentiment de comunitate și înțelegere reciprocă
3. Educație continuă:
   • Participarea la seminarii și ateliere despre osteoporoză
   • Menținerea la curent cu noile opțiuni de tratament
4. Implicarea familiei:
   • Educarea membrilor familiei despre nevoile pacientului
   • Crearea unui sistem de sprijin în gestionarea bolii
5. Tehnici de relaxare:
   • Meditație, yoga sau alte practici pentru reducerea stresului
   • Îmbunătățirea calității somnului

Diagnosticare avansată:

1. Imagistica de înaltă rezoluție:
   • Tomografia computerizată cuantitativă periferică (HR-pQCT)
   • Oferă imagini detaliate ale microarhitecturii osoase
2. Biomarkeri osoși:
   • Noi markeri pentru evaluarea turnover-ului osos
   • Permit monitorizarea mai precisă a evoluției bolii

Terapii inovatoare:

1. Terapii celulare:
   • Utilizarea celulelor stem pentru regenerarea osoasă
   • Studii promițătoare în faze incipiente
2. Anticorpi monoclonali:
   • Dezvoltarea de noi agenți biologici
   • Țintesc mecanisme specifice ale metabolismului osos
3. Terapii combinate:
   • Asocierea medicamentelor pentru efect sinergic
   • Protocoale personalizate bazate pe profilul pacientului

Prevenție și management:

1. Inteligența artificială:
   • Algoritmi pentru predicția riscului de fractură
   • Personalizarea planurilor de tratament
2. Tehnologii wearable:
   • Dispozitive pentru monitorizarea activității fizice
   • Sisteme de alertă pentru prevenirea căderilor
3. Nutrigenomică:
   • Studiul interacțiunii dintre gene și nutriție
   • Diete personalizate pentru sănătatea osoasă

Abordări interdisciplinare:

1. Conexiunea os-mușchi:
   • Înțelegerea relației dintre osteoporoză și sarcopenie
   • Dezvoltarea de strategii terapeutice integrate
2. Factori psihosociali:
   • Evaluarea impactului stresului asupra sănătății osoase
   • Intervenții psiho-comportamentale în managementul bolii

Pot preveni osteoporoza prin dietă și exerciții fizice?

Da, o dietă bogată în calciu și vitamina D, combinată cu exerciții fizice regulate, poate reduce semnificativ riscul de osteoporoză. Activitățile cu impact și exercițiile de rezistență sunt deosebit de benefice. Totuși, factorii genetici și hormonali joacă, de asemenea, un rol important.

La ce vârstă ar trebui să încep screeningul pentru osteoporoză?

Recomandările generale sunt:

• Femei: începând cu vârsta de 65 de ani
• Bărbați: începând cu vârsta de 70 de ani
• Mai devreme pentru persoanele cu factori de risc semnificativi

Consultați medicul pentru recomandări personalizate bazate pe istoricul dumneavoastră medical.

Sunt suplimentele de calciu sigure pentru toată lumea?

Deși suplimentele de calciu sunt benefice pentru multe persoane, nu sunt recomandate tuturor. Excesul de calciu poate crește riscul de calculi renali sau probleme cardiovasculare la anumite persoane. Este esențial să consultați un medic înainte de a începe orice suplimentare.

Poate osteoporoza să fie vindecată complet?

În prezent, osteoporoza nu poate fi vindecată complet. Totuși, tratamentele moderne pot încetini sau opri pierderea osoasă și chiar crește densitatea osoasă în unele cazuri. Managementul eficient al bolii poate preveni fracturile și îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

Cum afectează menopauza riscul de osteoporoză?

Menopauza crește semnificativ riscul de osteoporoză datorită scăderii nivelului de estrogen. Această hormona joacă un rol crucial în menținerea densității osoase. După menopauză, rata de pierdere osoasă se accelerează. Femeile pot pierde până la 20% din masa osoasă în primii 5-7 ani după menopauză, crescând astfel riscul de fracturi.

Cum se realizeaza artroscopia pentru Osteoporoza ?

• Osteoporoza în artroplastia articulară:
  
  • Osteoporoza este frecventă la pacienții care suferă artroplastie totală a articulațiilor (ATA) și este adesea subdiagnosticată și subtratată. Un studiu a constatat că 24,5% dintre pacienții cu ATA îndeplineau criteriile pentru tratamentul osteoporozei, dar doar o mică parte l-au primit, contribuind potențial la riscurile de fractură periprotetică (Bernatz et al., 2019).
• Osteoporoza tranzitorie a genunchiului:
  
  • Artroscopia a fost utilizată în cazuri de osteoporoză tranzitorie a genunchiului pentru a exclude patologia intraarticulară și a confirma diagnosticul. Simptomele s-au rezolvat la toți pacienții în decurs de șase luni (Vardi & Turner, 2004).
• Osteonecroza și artroscopia:
  
  • Artroscopia poate fi valoroasă în diagnosticarea și gestionarea osteonecrozei spontane a genunchiului. Ajută la observarea anomaliilor cartilajului articular care pot să nu fie vizibile în radiografii (Koshino et al., 1979).
  • În cazul osteonecrozei de șold, artroscopia ajută la stadializarea bolii și ameliorarea simptomelor mecanice și a durerii prin tratarea patologiilor intraarticulare coexistente (Papavasiliou et al., 2014).
• Complicații post-artroscopice:
  
  • Osteonecroza post-artroscopică este o complicație rară, dar gravă, subliniind necesitatea monitorizării atente a pacientului și a diagnosticului precoce pentru a gestiona eficient simptomele (Zhuang et al., 2020).

• S0025-6196(11)61711
• s-0038-1660790
• 736(10)62349-5
• nrdp201669
• urnals/joe/166/2/23