Contraindicații ale artroscopiei

Artroscopie genunchi, Structură Genunchi

Definiția și scopul artroscopiei

Artroscopia este o procedură chirurgicală minim invazivă folosită pentru diagnosticarea și tratarea afecțiunilor articulare. Această tehnică implică introducerea unui artroscop, un instrument optic subțire, în articulație. Chirurgul vizualizează structurile interne ale articulației pe un monitor. Prin incizii mici, se pot efectua diverse intervenții terapeutice. Artroscopia oferă avantajul unei recuperări mai rapide față de chirurgia deschisă. Această procedură este frecvent utilizată pentru genunchi, umăr, șold, gleznă și cot. Principalele scopuri ale artroscopiei sunt diagnosticarea leziunilor, repararea țesuturilor și îndepărtarea fragmentelor libere.

Beneficiile și riscurile procedurii

Beneficiile artroscopiei includ invazivitate redusă și recuperare accelerată post-operatorie. Pacienții experimentează mai puțină durere și cicatrici minime comparativ cu chirurgia deschisă. Timpul de spitalizare este, de obicei, scurt, permițând revenirea rapidă la activități. Artroscopia oferă o vizualizare detaliată a structurilor articulare, facilitând diagnosticarea precisă. Această tehnică permite tratarea multor afecțiuni fără necesitatea unei intervenții majore.

Cu toate acestea, artroscopia prezintă și anumite riscuri. Complicațiile, deși rare, pot include infecții, leziuni neuro-vasculare și tromboză venoasă profundă. Există riscul de rigiditate articulară post-operatorie sau de sângerare excesivă. În cazuri rare, pot apărea reacții adverse la anestezie. Unii pacienți pot experimenta durere persistentă sau instabilitate articulară după intervenție. Cunoașterea acestor riscuri este esențială pentru luarea unei decizii informate.

Infecții active: De ce sunt un pericol major

Infecțiile active reprezintă o contraindicație absolută pentru artroscopie din cauza riscurilor majore. Prezența unei infecții în articulație sau în țesuturile adiacente poate duce la complicații severe. Intervenția chirurgicală în prezența infecției poate favoriza răspândirea acesteia în întreg organismul. Acest lucru poate conduce la septicemie, o condiție potențial fatală. Infecțiile pot compromite rezultatele procedurii și întârzia semnificativ recuperarea pacientului.

Artroscopia efectuată în prezența unei infecții active poate agrava starea locală. Manipularea țesuturilor infectate crește riscul de diseminare a agenților patogeni. Aceasta poate duce la osteomielită, o infecție gravă a osului. De asemenea, poate apărea artrita septică, care poate distruge rapid cartilajul articular. Tratamentul acestor complicații este complex și de lungă durată.

Înainte de artroscopie, este esențială evaluarea atentă pentru depistarea oricăror semne de infecție. Medicii vor căuta semne precum roșeață, căldură locală, tumefiere sau secreții purulente. Investigațiile de laborator, precum hemoleucograma și proteina C reactivă, pot indica prezența infecției. În cazul suspiciunii de infecție, artroscopia va fi amânată până la rezolvarea acesteia.

Tulburări severe de coagulare: Riscuri și precauții

Tulburările severe de coagulare reprezintă o altă contraindicație absolută pentru artroscopie. Aceste afecțiuni cresc semnificativ riscul de sângerare intraoperatorie și postoperatorie excesivă. Pacienții cu hemofilie, boala von Willebrand sau alte coagulopatii sunt expuși unui risc major. Sângerarea necontrolată poate duce la formarea de hematoame intraarticulare mari.

Complicațiile hemoragice pot compromite rezultatul intervenției și recuperarea pacientului. Acumularea de sânge în articulație poate cauza durere intensă și limitarea mișcărilor. Există riscul de infectare a hematomului, ducând la artrita septică. În cazuri extreme, sângerarea masivă poate pune în pericol viața pacientului.

Înainte de artroscopie, este obligatorie evaluarea completă a statusului de coagulare. Se vor efectua teste precum timpul de protrombină și timpul parțial de tromboplastină. Pentru pacienții cu tulburări cunoscute, se va consulta un hematolog. În unele cazuri, corecția factorilor de coagulare poate face posibilă intervenția.

Anchiloză completă: Limitările artroscopiei

Anchiloza completă a unei articulații reprezintă o contraindicație absolută pentru artroscopie. Această condiție implică fuziunea completă a suprafețelor articulare, eliminând spațiul articular. În absența unui spațiu articular, introducerea instrumentelor artroscopice devine imposibilă. Încercarea de a efectua artroscopia în aceste condiții poate duce la leziuni iatrogene.

Artroscopia nu poate oferi beneficii terapeutice în cazul ankilozei complete. Procedura nu poate restabili mobilitatea articulară în această situație. Încercarea de a „forța” articulația poate duce la fracturi osoase sau leziuni ale țesuturilor moi. Riscurile asociate depășesc semnificativ orice potențial beneficiu al procedurii.

În cazul ankilozei complete, alternativele terapeutice trebuie luate în considerare. Acestea pot include fizioterapia pentru menținerea funcționalității restante sau artroplastia totală. Imagistica detaliată, precum radiografiile și RMN-ul, este esențială pentru diagnosticul ankilozei. Evaluarea atentă preoperatorie previne tentativele inutile de artroscopie în aceste cazuri.

Afecțiuni cardiovasculare: Evaluarea riscurilor

Afecțiunile cardiovasculare reprezintă contraindicații relative pentru artroscopie, necesitând evaluare atentă. Pacienții cu boli cardiace au un risc crescut de complicații perioperatorii. Hipertensiunea arterială necontrolată poate crește riscul de sângerare intraoperatorie. Insuficiența cardiacă poate afecta toleranța pacientului la anestezie și poziționare.

Evaluarea preoperatorie trebuie să includă un examen cardiac complet. Electrocardiograma și ecocardiografia pot oferi informații valoroase despre starea cardiacă. În cazuri complexe, se recomandă consultul unui cardiolog. Stabilizarea afecțiunilor cardiace înainte de intervenție este esențială pentru siguranța pacientului.

Anestezistul va adapta planul anestezic în funcție de statusul cardiovascular. Monitorizarea atentă intraoperatorie și postoperatorie este crucială. În unele cazuri, se poate opta pentru anestezie locală sau regională în locul celei generale.

Boli pulmonare cronice: Impactul asupra anesteziei

Bolile pulmonare cronice, precum BPOC sau astmul, necesită atenție specială în artroscopie. Aceste afecțiuni pot complica administrarea anesteziei și ventilația mecanică. Pacienții cu funcție pulmonară redusă au risc crescut de complicații respiratorii postoperatorii.

Evaluarea preoperatorie include teste funcționale respiratorii și radiografie toracică. Optimizarea tratamentului bolii pulmonare înainte de intervenție este esențială. Colaborarea strânsă între chirurg, anestezist și pneumolog este recomandată. Alegerea tipului de anestezie va depinde de severitatea afecțiunii pulmonare.

În timpul procedurii, poziționarea pacientului trebuie să faciliteze respirația. Postoperator, fizioterapia respiratorie și mobilizarea precoce sunt importante. Monitorizarea atentă a funcției respiratorii este necesară pentru prevenirea complicațiilor.

Obezitatea: Provocări tehnice și postoperatorii

Obezitatea reprezintă o provocare semnificativă în artroscopie, fiind o contraindicație relativă. Pacienții obezi au un risc crescut de complicații anestezice și postoperatorii. Dificultățile tehnice pot apărea din cauza grosimii țesuturilor moi. Vizualizarea structurilor intraarticulare poate fi compromisă în cazurile severe.

Evaluarea preoperatorie trebuie să includă calculul IMC și evaluarea comorbidităților. Echipamentul artroscopic special poate fi necesar pentru pacienții obezi. Poziționarea corectă pe masa de operație este crucială pentru succesul intervenției.

Postoperator, pacienții obezi au un risc crescut de tromboză venoasă profundă. Mobilizarea precoce și profilaxia antitrombotică sunt esențiale. Recuperarea poate fi mai lentă, necesitând un program de fizioterapie adaptat.

Artroză avansată: Când artroscopia nu mai ajută

Artroza avansată reprezintă o contraindicație relativă pentru artroscopie, limitând beneficiile procedurii. În stadiile tardive, deteriorarea cartilajului este ireversibilă prin tehnici artroscopice. Pacienții cu artroză severă pot avea rezultate nesatisfăcătoare după artroscopie. Durerea și disfuncția articulară pot persista sau chiar se pot agrava.

Evaluarea preoperatorie trebuie să includă imagistică detaliată a articulației afectate. Radiografiile și RMN-ul pot evidenția gradul de deteriorare articulară. Decizia de a efectua artroscopia în artroza avansată trebuie luată cu precauție. Beneficiile potențiale trebuie cântărite atent în raport cu riscurile și limitările.

Genunchi: Cazuri în care artroscopia nu este recomandată

Artroscopia genunchiului, deși frecvent utilizată, are contraindicații specifice. Osteoartrita severă generalizată limitează eficacitatea procedurii artroscopice. În aceste cazuri, beneficiile sunt adesea minime și de scurtă durată. Pacienții cu instabilitate ligamentară majoră necesită de obicei intervenții deschise. Prezența unei infecții active în articulație contraindică strict artroscopia genunchiului.

Leziunile extensive ale meniscului, în special la pacienții vârstnici, pot fi contraindicate. Repararea artroscopică în aceste situații are rezultate suboptimale. Deformările severe în varus sau valgus necesită corecții prin osteotomie, nu artroscopie. Artrita reumatoidă activă poate crește riscul de complicații postoperatorii.

Evaluarea preoperatorie detaliată, incluzând imagistică avansată, este esențială. RMN-ul poate evidenția leziuni complexe care depășesc capacitatea artroscopiei. În multe cazuri, tratamentul conservator sau intervențiile deschise pot fi mai potrivite.

Umăr: Situații care contraindică procedura

Artroscopia umărului prezintă contraindicații specifice legate de anatomia și patologia complexă. Ruptura masivă, irepa rabilă a coafei rotatorilor poate limita beneficiul artroscopiei. În aceste cazuri, protezarea sau transferurile tendinoase pot fi necesare. Instabilitatea cronică severă a umărului poate necesita proceduri deschise de stabilizare.

Artroza glenohumerală avansată limitează eficacitatea artroscopiei umărului. Pacienții cu deficit sever de stock osos glenoidian nu sunt candidați buni. Capsulita adezivă (umărul înghețat) în faza acută nu beneficiază de artroscopie. Prezența unor tumori osoase sau de țesuturi moi contraindică procedura.

Evaluarea imagistică preoperatorie, incluzând RMN și CT, este crucială. Acestea pot evidenția leziuni complexe care necesită abordări alternative. Colaborarea cu un specialist în chirurgia umărului este recomandată în cazurile complexe.

Șold: Limite ale artroscopiei în această articulație

Artroscopia șoldului, deși în creștere ca frecvență, are limitări și contraindicații specifice. Coxartroza moderată spre severă reduce semnificativ beneficiile artroscopiei. Pacienții cu deformări importante ale capului femural sau acetabulului nu sunt candidați buni. Displazia severă de șold necesită de obicei proceduri deschise de reconstrucție.

Obezitatea morbidă poate face artroscopia șoldului tehnic dificilă sau imposibilă. Pacienții cu osificare heterotopică extensivă nu sunt potriviți pentru artroscopie. Prezența unei infecții active în articulația șoldului contraindică strict procedura. Instabilitatea majoră a șoldului necesită de obicei intervenții deschise.

Evaluarea preoperatorie trebuie să includă radiografii, RMN și eventual artrografie RMN. Aceste investigații pot evidenția patologii care depășesc capacitățile artroscopiei. Consultul cu un specialist în chirurgia șoldului este esențial în cazuri complexe.

Alte articulații: Considerații speciale

Artroscopia altor articulații, precum glezna, cotul sau încheietura mâinii, are contraindicații specifice. În glezna, artrita posttraumatică severă limitează eficacitatea artroscopiei. Instabilitatea cronică severă a gleznei poate necesita reconstrucție deschisă. La cot, prezența calcifierilor extensive sau a osificărilor heterotopice contraindică artroscopia.

Pentru articulația radio-carpiană, artroza avansată reduce beneficiile procedurii artroscopice. Pacienții cu sindrom de tunel carpian sever nu sunt candidați buni pentru artroscopie. În articulațiile mici ale mâinii, dimensiunile reduse pot face artroscopia tehnic dificilă.

Vârsta pacientului: Cum influențează decizia

Vârsta pacientului joacă un rol crucial în decizia de a efectua artroscopia. Pacienții vârstnici prezintă riscuri și considerații specifice. Procesul de vindecare poate fi mai lent la persoanele în vârstă. Comorbidități asociate vârstei pot complica recuperarea postoperatorie. Totuși, vârsta singură nu este o contraindicație absolută.

Evaluarea preoperatorie trebuie să fie mai riguroasă la pacienții vârstnici. Funcția cardiacă și respiratorie necesită o atenție deosebită. Densitatea osoasă trebuie evaluată pentru a preveni complicațiile. La pacienții tineri, se va lua în considerare potențialul de creștere reziduală.

Beneficiile potențiale ale artroscopiei trebuie cântărite atent la vârstnici. În unele cazuri, tratamentele conservative pot fi preferabile. La tineri, artroscopia poate oferi avantaje semnificative în prevenirea artrozei precoce.

Starea generală de sănătate: Criterii de evaluare

Starea generală de sănătate a pacientului este crucială în evaluarea preoperatorie. Sistemul de clasificare ASA (American Society of Anesthesiologists) este utilizat frecvent. Pacienții cu scoruri ASA ridicate au un risc crescut de complicații. Afecțiunile sistemice trebuie evaluate și optimizate înainte de intervenție.

Evaluarea include examinarea fizică completă și teste de laborator. Hemoleucograma, coagulogramă și biochimia sangvină sunt esențiale. Funcția renală și hepatică trebuie verificată atent. Pacienții cu diabet zaharat necesită o atenție specială pentru controlul glicemiei.

Starea nutrițională influențează semnificativ recuperarea postoperatorie. Imunodepresia poate crește riscul de infecție postoperatorie. Evaluarea psihologică poate fi necesară pentru a asigura complianța la tratament.

Medicație curentă: Interacțiuni și ajustări necesare

Medicația curentă a pacientului poate influența semnificativ decizia de artroscopie. Anticoagulantele și antiagregantele plachetare necesită o atenție deosebită. Întreruperea sau ajustarea acestora trebuie planificată cu atenție. Riscul trombotic trebuie echilibrat cu riscul de sângerare.

Corticosteroizii sistemici pot afecta vindecarea țesuturilor și răspunsul imun. Ajustarea dozelor preoperator poate fi necesară în unele cazuri. Medicamentele antireumatice modificatoare de boală (DMARD) pot necesita întrerupere temporară.

Medicamentele pentru diabet trebuie ajustate pentru a preveni hipo- sau hiperglicemia. Antihipertensivele pot necesita modificări pentru a menține stabilitatea hemodinamică. Evaluarea interacțiunilor medicamentoase cu anestezicele este esențială.

Tratamente conservative: Fizioterapie și medicație

Tratamentele conservative reprezintă prima linie de abordare când artroscopia este contraindicată. Fizioterapia joacă un rol crucial în managementul multor afecțiuni articulare. Exercițiile de întărire musculară pot îmbunătăți stabilitatea articulară. Tehnicile de mobilizare articulară pot reduce durerea și crește amplitudinea mișcărilor.

Medicația antiinflamatorie nesteroidă (AINS) poate oferi ameliorare simptomatică. Administrarea poate fi orală sau topică, în funcție de severitatea simptomelor. Analgezicele, precum paracetamolul, pot fi utile în controlul durerii. În cazuri selectate, se pot utiliza opioide slabe pentru dureri severe.

Injecțiile intraarticulare reprezintă o opțiune terapeutică valoroasă. Corticosteroizii pot reduce inflamația și ameliora durerea pe termen scurt. Acidul hialuronic poate îmbunătăți lubrifierea articulară în artroză. Tratamentele cu plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) câștigă popularitate.

Proceduri minim invazive alternative

Procedurile minim invazive oferă o alternativă când artroscopia este contraindicată. Tenotomia percutanată poate fi utilă în tendinopatii refractare. Această tehnică implică incizii minime și recuperare rapidă. Abordarea ecoghidată crește precizia procedurii.

Radiofrecvența poate fi eficientă în tratamentul durerii articulare cronice. Această tehnică utilizează energia termică pentru a întrerupe transmiterea durerii. Procedura se realizează sub ghidaj imagistic, asigurând precizie.

Terapia cu unde de șoc extracorporeale (ESWT) este o opțiune non-invazivă. Aceasta poate stimula vindecarea țesuturilor și reduce durerea. ESWT este utilă în tendinopatii și fasceită plantară.

Injecțiile de celule stem reprezintă o abordare inovatoare în regenerarea tisulară. Deși încă în fază de cercetare, rezultatele preliminare sunt promițătoare. Această tehnică poate oferi beneficii în leziuni cartilaginoase și tendinoase.

Chirurgie deschisă: Când este preferabilă artroscopiei

Chirurgia deschisă rămâne o opțiune valoroasă în anumite situații. Leziunile complexe ligamentare pot necesita reconstrucție deschisă. Această abordare permite o vizualizare mai bună a structurilor anatomice. Repararea extinsă a coafei rotatorilor se realizează adesea deschis.

Artroplastia reprezintă opțiunea definitivă în artroză avansată. Înlocuirea totală a articulației poate oferi ameliorare semnificativă a durerii. Funcționalitatea articulară se îmbunătățește considerabil după artroplastie. Recuperarea este mai lungă comparativ cu artroscopia, dar beneficiile sunt durabile.

Osteotomiile corective sunt preferate în deformări axiale semnificative. Aceste proceduri pot realinia articulația, distribuind uniform forțele. Osteotomia tibială înaltă este utilă în artroză unicompartimentală a genunchiului.

Pot face artroscopie dacă am diabet?

Diabetul nu reprezintă o contraindicație absolută pentru artroscopie, dar necesită atenție specială. Pacienții cu diabet controlat pot fi supuși artroscopiei în siguranță. Totuși, riscul de complicații postoperatorii este ușor crescut. Controlul glicemiei este crucial înainte și după intervenție.

Evaluarea preoperatorie trebuie să includă determinarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c). Valorile HbA1c sub 7% indică un control glicemic adecvat. Pacienții cu valori mai mari pot necesita optimizarea tratamentului înainte de intervenție. Colaborarea cu medicul diabetolog este esențială.

Riscul de infecție postoperatorie este ușor crescut la pacienții diabetici. Monitorizarea atentă a plăgii și antibioterapia profilactică pot fi necesare. Vindecarea poate fi mai lentă, necesitând o supraveghere îndelungată.

Ajustarea medicației antidiabetice este adesea necesară perioperator. Insulina cu acțiune rapidă poate fi preferată în ziua intervenției. Monitorizarea frecventă a glicemiei este esențială în perioada postoperatorie imediată.

Este artroscopia sigură pentru pacienții în vârstă?

Artroscopia poate fi sigură pentru pacienții în vârstă, dar necesită o evaluare atentă. Vârsta cronologică singură nu este o contraindicație pentru procedură. Starea generală de sănătate și funcționalitatea pacientului sunt mai importante. Evaluarea geriatrică complexă poate fi utilă în luarea deciziei.

Pacienții vârstnici au un risc crescut de complicații perioperatorii. Afecțiunile cardiovasculare și pulmonare trebuie evaluate riguros. Riscul de tromboză venoasă profundă este mai mare, necesitând profilaxie adecvată. Delirul postoperator poate apărea mai frecvent la vârstnici.

Beneficiile potențiale ale artroscopiei trebuie cântărite atent. În unele cazuri, tratamentele conservative pot oferi ameliorare suficientă. Recuperarea postoperatorie poate fi mai lentă la pacienții vârstnici. Suportul social și complianța la reabilitare sunt factori importanți de luat în considerare.

Alegerea tehnicii anestezice trebuie adaptată pacientului vârstnic. Anestezia regională poate fi preferabilă în multe cazuri. Monitorizarea postoperatorie trebuie să fie mai atentă, cu focus pe prevenirea complicațiilor.

Cât timp trebuie să aștept după o infecție pentru a face artroscopie?

Perioada de așteptare după o infecție variază în funcție de tipul și severitatea acesteia. Infecțiile articulare active reprezintă o contraindicație absolută pentru artroscopie. Pacientul trebuie să fie complet vindecat înainte de a considera procedura.

În cazul infecțiilor articulare, perioada minimă de așteptare este de 6-8 săptămâni. Această perioadă permite eliminarea completă a infecției. Markerii inflamatori (PCR, VSH) trebuie să revină la normal. Cultura articulară negativă poate fi necesară pentru confirmarea vindecării.

Infecțiile sistemice necesită o perioadă de convalescență completă. Aceasta poate varia de la 2-4 săptămâni pentru infecții ușoare. Infecțiile severe pot necesita o perioadă mai lungă, de până la 3 luni. Evaluarea imunologică poate fi necesară în cazuri complexe.

Infecțiile cutanate în zona de intervenție necesită vindecare completă. Pielea trebuie să fie intactă, fără semne de inflamație. O perioadă de 2-3 săptămâni după vindecarea aparentă este recomandată. Evaluarea atentă a integrității tegumentului este esențială preoperator.

Sună acum pentru o consultație la dl. dr. Paul Năstase !

Articole conexe pentru Genunchi

Deschide chat-ul
Aveți nevoie de ajutor?
Bună ziua,
Cu ce informații vă putem ajuta?