Guta

Artroscopie genunchi, Structură Genunchi

Definirea gutei

Guta este o formă de artrită inflamatorie cauzată de acumularea cristalelor de urat monosodic în articulații. Această afecțiune se caracterizează prin episoade recurente de durere articulară intensă, umflare, roșeață și sensibilitate. Guta afectează cel mai frecvent articulația de la baza degetului mare de la picior.

Boala apare atunci când nivelul de acid uric din sânge este persistent crescut (hiperuricemie). Acidul uric este un produs final al metabolismului purinelor, compuși prezenți în multe alimente. În condiții normale, acidul uric este eliminat prin rinichi, menținând un nivel echilibrat în organism.

Cauzele și factorii de risc

Principala cauză a gutei este hiperuricemia, care poate fi rezultatul unei producții excesive de acid uric sau al unei eliminări inadecvate a acestuia prin rinichi. Factorii de risc pentru dezvoltarea gutei includ istoricul familial, vârsta înaintată, sexul masculin, obezitatea, consumul excesiv de alcool și dieta bogată în purine.

Anumite afecțiuni medicale, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, bolile renale cronice și sindromul metabolic, cresc și ele riscul de a dezvolta gută. De asemenea, unele medicamente, cum ar fi diureticele și acidul acetilsalicilic în doze mici, pot contribui la creșterea nivelului de acid uric în sânge.

Simptomele specifice ale gutei

Guta se manifestă prin atacuri acute de artrită, care apar de obicei brusc, adesea în timpul nopții. Simptomele includ durere intensă, umflare, roșeață și sensibilitate la nivelul articulației afectate, cel mai frecvent articulația de la baza degetului mare de la picior (articulația metatarsofalangiană).

Rolul acidului uric în dezvoltarea gutei

Acidul uric este produsul final al metabolismului purinelor, care sunt compuși organici prezenți în multe alimente și produși de către organismul uman. În mod normal, acidul uric este dizolvat în sânge și eliminat prin rinichi în urină. Când nivelul de acid uric din sânge depășește pragul de solubilitate, acesta poate cristaliza și forma depozite în articulații și țesuturile înconjurătoare.

Hiperuricemia, sau nivelul crescut de acid uric în sânge, este principala cauză a gutei. Aceasta poate fi rezultatul unei producții excesive de acid uric, al unei eliminări inadecvate prin rinichi sau al unei combinații a acestor factori. Odată ce cristalele de urat monosodic s-au format în articulații, acestea declanșează un răspuns inflamator acut.

Procesul inflamator în articulații

Când cristalele de urat monosodic sunt prezente în articulații, acestea sunt recunoscute de sistemul imunitar ca fiind străine și potențial dăunătoare. Ca răspuns, celulele imune, în special neutrofilele, sunt recrutate la locul afectat. Aceste celule eliberează substanțe inflamatorii, cum ar fi citokine și chemokine, care amplifică răspunsul inflamator.

Inflamația rezultată provoacă simptomele caracteristice ale gutei, cum ar fi durerea intensă, umflarea, roșeața și sensibilitatea articulației afectate. Pe măsură ce procesul inflamator progresează, poate apărea și distrugerea cartilajului și a osului subiacent, ducând la deformări articulare și la limitarea mobilității.

Stadiile evolutive ale gutei

Guta poate fi împărțită în patru stadii evolutive: hiperuricemia asimptomatică, guta acută, perioada intercritică și guta cronică. În stadiul de hiperuricemie asimptomatică, nivelul de acid uric din sânge este crescut, dar nu există simptome clinice evidente.

Guta acută se caracterizează prin atacuri bruște și severe de artrită, care durează de obicei între câteva zile și câteva săptămâni. Perioada intercritică reprezintă intervalul dintre atacurile acute, când pacientul nu prezintă simptome, dar hiperuricemia persistă.

Criterii de diagnostic

Diagnosticul gutei se bazează pe o combinație de elemente clinice, de laborator și imagistice. Criteriile de diagnostic includ prezența cristalelor de urat monosodic în lichidul sinovial articular, istoricul de atacuri articulare acute cu debut brusc, prezența tofilor și hiperuricemia. Un singur criteriu nu este suficient pentru a stabili diagnosticul, fiind necesară o evaluare complexă.

Examenul clinic evidențiază articulația afectată, care este umflată, caldă, roșie și dureroasă la palpare. Medicul va evalua și prezența tofilor, care sunt depozite subcutanate de cristale de urat, de obicei localizate la nivelul urechilor, degetelor sau articulațiilor.

Investigații paraclinice (analize de sânge, imagistică)

Analizele de sânge sunt importante pentru a determina nivelul de acid uric seric. O valoare crescută a acidului uric (hiperuricemie) susține diagnosticul de gută, dar nu este specifică, deoarece multe persoane cu hiperuricemie nu dezvoltă boala. Alte analize de sânge, cum ar fi viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) și proteina C reactivă (PCR), pot indica prezența inflamației.

Examinarea lichidului sinovial obținut prin aspirație articulară este considerată standardul de aur pentru diagnosticul gutei. Prezența cristalelor de urat monosodic în lichidul sinovial, vizualizate la microscopul cu lumină polarizată, confirmă diagnosticul.

Investigațiile imagistice, cum ar fi radiografia, ecografia și tomografia computerizată (CT), pot fi utile pentru a evalua gradul de afectare articulară și prezența tofilor. Radiografia poate evidenția eroziuni osoase și modificări articulare în stadiile avansate ale bolii.

Diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni articulare

Guta poate fi confundată cu alte afecțiuni articulare, cum ar fi artrita reumatoidă, artrita psoriazică, artrita septică sau pseudoguta. Diagnosticul diferențial se bazează pe caracteristicile clinice specifice, rezultatele analizelor de sânge și examinarea lichidului sinovial.

Artrita reumatoidă se caracterizează prin afectarea simetrică a articulațiilor mici ale mâinilor și picioarelor, prezența factorului reumatoid și a anticorpilor anti-CCP în sânge. Artrita psoriazică este asociată cu prezența leziunilor cutanate psoriazice și poate afecta articulațiile interfalangiene distale.

Artrita septică este o urgență medicală, cauzată de infecția articulației, și se manifestă prin febră, durere intensă și limitarea mobilității. Pseudoguta, cauzată de cristalele de pirofosfat de calciu, poate avea o prezentare clinică similară gutei, dar este confirmată prin prezența cristalelor specifice în lichidul sinovial.

Măsuri non-farmacologice (dietă, modificări ale stilului de viață)

Managementul gutei include atât măsuri non-farmacologice, cât și tratament medicamentos. Modificările dietetice și ale stilului de viață sunt esențiale pentru controlul bolii și prevenirea atacurilor recurente. Se recomandă limitarea consumului de alimente bogate în purine, cum ar fi carnea roșie, organele, fructele de mare și berea.

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin adoptarea unei diete echilibrate și a unui program regulat de exerciții fizice poate ajuta la reducerea nivelului de acid uric și la ameliorarea simptomelor gutei. De asemenea, este important să se mențină o hidratare adecvată și să se limiteze consumul de alcool, în special de bere și băuturi spirtoase.

Tratamentul medicamentos (antiinflamatoare, colchicină, inhibitori de xantinoxidază)

Tratamentul medicamentos al gutei vizează atât managementul atacurilor acute, cât și prevenția pe termen lung a recurențelor. În faza acută, obiectivul este de a reduce rapid inflamația și durerea. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul sau naproxenul, sunt adesea prima linie de tratament.

Colchicina, un medicament care inhibă migrarea leucocitelor și reduce inflamația, este de asemenea eficientă în tratamentul atacurilor acute de gută. Corticosteroizii, administrați oral sau injectați intraarticular, pot fi utilizați la pacienții care nu pot tolera AINS sau colchicina.

Pentru prevenția pe termen lung a atacurilor de gută și a complicațiilor, se folosesc medicamente care scad nivelul de acid uric din sânge. Inhibitorii de xantinoxidază, precum alopurinolul și febuxostatul, reduc producția de acid uric. Uricozuricele, cum ar fi probenecidul, cresc eliminarea acidului uric prin rinichi.

Abordarea terapeutică în funcție de stadiul bolii

Strategia terapeutică în gută depinde de stadiul bolii și de frecvența atacurilor. În stadiile incipiente, când atacurile sunt rare, tratamentul se concentrează pe managementul acut al simptomelor și pe modificările dietetice și ale stilului de viață.

Pe măsură ce boala progresează și atacurile devin mai frecvente, se introduce terapia hipouricemiantă de lungă durată, cu scopul de a menține nivelul de acid uric sub 6 mg/dL. Acest obiectiv terapeutic reduce riscul de atacuri recurente și de apariție a tofilor.

În guta cronică tofacee, cu prezența tofilor și a deformărilor articulare, tratamentul vizează dizolvarea tofilor existenți și prevenirea formării altora noi. Pot fi necesare doze mai mari de medicamente hipouricemiante și o monitorizare atentă a funcției renale și hepatice.

Complicații acute și cronice ale gutei netratate

Guta netratată poate duce la o serie de complicații acute și cronice care afectează semnificativ sănătatea și calitatea vieții. În faza acută, atacurile recurente de artrită gutoasă pot deveni mai frecvente, mai severe și pot implica mai multe articulații. Fără un tratament adecvat, inflamația cronică poate duce la distrugerea cartilajului și a osului, rezultând în deformări articulare permanente.

Pe termen lung, guta netratată poate duce la dezvoltarea tofilor, care sunt depozite de cristale de acid uric în articulații, țesuturile moi și organele interne. Tofii pot fi dureroși, pot limita mobilitatea și pot eroda osul subiacent. De asemenea, guta cronică este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, hipertensiune arterială și boală cronică de rinichi.

Impactul gutei asupra funcționalității și activităților zilnice

Atacurile acute de gută pot fi extrem de dureroase și debilitante, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților. În timpul unui atac, mișcarea articulației afectate poate fi dificilă sau imposibilă, limitând capacitatea de a desfășura activități zilnice, cum ar fi mersul, urcatul scărilor sau îmbrăcatul.

Guta cronică poate duce la reducerea mobilității și a funcționalității articulare, afectând capacitatea de muncă și participarea la activitățile sociale. Durerea cronică și deformările articulare pot avea un impact negativ asupra stării emoționale, ducând la depresie, anxietate și izolare socială.

De asemenea, guta este asociată cu o serie de comorbidități, cum ar fi obezitatea, diabetul zaharat și bolile cardiovasculare, care pot agrava și mai mult impactul bolii asupra calității vieții. Managementul acestor afecțiuni concomitente este esențial pentru îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung.

Importanța managementului adecvat al gutei pentru prevenirea complicațiilor

Managementul adecvat al gutei este crucial pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Aceasta include atât tratamentul prompt al atacurilor acute, cât și terapia hipouricemiantă de lungă durată pentru a menține nivelul de acid uric sub limita de saturație.

Aderența la tratamentul medicamentos, împreună cu modificările dietetice și ale stilului de viață, poate reduce semnificativ frecvența și severitatea atacurilor de gută, preveni dezvoltarea tofilor și încetini progresia bolii. Monitorizarea regulată a nivelului de acid uric și a funcției renale este esențială pentru a ajusta tratamentul și a optimiza rezultatele.

Educația pacientului și a familiei cu privire la gută, complicațiile sale și importanța aderenței la tratament este, de asemenea, o componentă cheie a managementului bolii. Pacienții trebuie să fie conștienți de factorii declanșatori ai atacurilor acute și să ia măsuri pentru a-i evita, precum și să recunoască semnele și simptomele gutei pentru a solicita asistență medicală promptă.

Măsuri preventive pentru reducerea riscului de gută

Prevenția gutei este esențială pentru a reduce riscul de atacuri recurente și de complicații pe termen lung. Una dintre cele mai importante măsuri preventive este adoptarea unei diete sărace în purine. Aceasta presupune limitarea consumului de carne roșie, organe, fructe de mare și băuturi alcoolice, în special bere și băuturi spirtoase. În schimb, se recomandă o dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi.

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin intermediul unei diete echilibrate și al exercițiilor fizice regulate poate ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de gută. Pierderea în greutate trebuie să fie graduală, deoarece scăderea rapidă în greutate poate declanșa atacuri acute de gută.

Hidratarea adecvată este importantă pentru a facilita eliminarea acidului uric prin rinichi. Se recomandă consumul a cel puțin 2-3 litri de apă pe zi, în special în timpul atacurilor acute de gută. Alte măsuri preventive includ gestionarea eficientă a comorbidităților, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și bolile cardiovasculare.

Importanța controlului regulat al afecțiunii

Controlul regulat al gutei este esențial pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului și a preveni complicațiile. Pacienții trebuie să consulte medicul reumatolog în mod regulat pentru a evalua nivelul de acid uric din sânge, funcția renală și hepatică, precum și pentru a ajusta tratamentul în funcție de necesități.

Monitorizarea nivelului de acid uric este deosebit de importantă în timpul fazei de inițiere a terapiei hipouricemiante, când riscul de atacuri acute de gută este crescut. Obiectivul terapeutic este de a menține nivelul de acid uric sub 6 mg/dL pe termen lung, ceea ce reduce semnificativ riscul de atacuri și de formare a tofilor.

Controlul regulat permite, de asemenea, identificarea precoce a complicațiilor și a comorbidităților asociate gutei, cum ar fi boala cronică de rinichi și bolile cardiovasculare. Tratamentul prompt al acestor afecțiuni este esențial pentru a îmbunătăți prognosticul pe termen lung.

Sfaturi pentru gestionarea pe termen lung a gutei

Gestionarea pe termen lung a gutei necesită o abordare multidisciplinară, care implică atât tratamentul medicamentos, cât și modificările stilului de viață. Pacienții trebuie să fie instruiți cu privire la importanța aderenței la tratamentul hipouricemiant, chiar și în absența simptomelor.

Evitarea factorilor declanșatori ai atacurilor acute, cum ar fi consumul excesiv de alcool, deshidratarea și traumatismele articulare, este esențială pentru prevenirea recurențelor. Pacienții trebuie să fie conștienți de semnele și simptomele unui atac acut de gută și să solicite asistență medicală promptă pentru a instaura tratamentul adecvat.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și managementul stresului, poate ajuta la gestionarea gutei pe termen lung. Pacienții trebuie să fie încurajați să își monitorizeze greutatea corporală, să mențină o hidratare adecvată și să evite excesele alimentare.

Educația continuă a pacientului și comunicarea deschisă cu echipa medicală sunt esențiale pentru gestionarea cu succes a gutei. Pacienții trebuie să fie informați cu privire la natura cronică a bolii, importanța tratamentului pe termen lung și potențialele complicații, astfel încât să poată lua decizii informate cu privire la propria îngrijire.

Este posibil să am gută dacă nu am dureri articulare?

Da, este posibil să aveți hiperuricemie (nivel crescut de acid uric în sânge) fără a prezenta simptome de gută. Acest stadiu se numește „hiperuricemie asimptomatică” și reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea gutei. Monitorizarea regulată a nivelului de acid uric și adoptarea măsurilor preventive sunt importante pentru a reduce riscul de a dezvolta boala simptomatică.

Pot să consum alcool dacă am gută?

Consumul de alcool, în special de bere și băuturi spirtoase, este un factor de risc cunoscut pentru dezvoltarea gutei și pentru declanșarea atacurilor acute. Se recomandă limitarea sau evitarea consumului de alcool pentru a reduce riscul de atacuri și de complicații. Pacienții cu gută trebuie să discute cu medicul lor despre consumul de alcool și să urmeze recomandările individualizate.

Este guta o boală ereditară?

Există o componentă genetică în dezvoltarea gutei, ceea ce înseamnă că istoricul familial de gută crește riscul unui individ de a dezvolta boala. Cu toate acestea, guta nu este determinată exclusiv de factori genetici. Factorii de mediu, cum ar fi dieta, consumul de alcool și prezența anumitor afecțiuni medicale, joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea gutei.

Pot să practic activități fizice dacă am gută?

Da, activitatea fizică regulată este recomandată pentru pacienții cu gută, deoarece poate ajuta la controlul greutății corporale, la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare și la reducerea riscului de atacuri. Cu toate acestea, în timpul unui atac acut de gută, se recomandă repausul articulației afectate și evitarea activităților solicitante. Pacienții trebuie să consulte medicul înainte de a începe un program de exerciții fizice.

Există o dietă specifică pentru gută?

Nu există o dietă unică pentru gută, dar anumite principii alimentare pot ajuta la managementul bolii. Se recomandă o dietă săracă în purine, care presupune limitarea consumului de carne roșie, organe, fructe de mare și băuturi alcoolice. În schimb, se încurajează consumul de fructe, legume, cereale integrale și produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase și hidratarea adecvată sunt, de asemenea, aspecte importante ale dietei pentru gută.

Cum se realizeaza artroscopia pentru Gută 

  1. Diagnosticul artritei gutoase:
    • Artroscopia oferă o semnificație diagnostică ridicată, în special atunci când este combinată cu analiza morfologică a probelor de membrană sinovială obținute prin biopsie ghidată.
    • Poate detecta depozite specifice de cristale albe de urat pe sinovială și cartilaj, care sunt indicative pentru gută .
  2. Tratamentul artritei gutoase:
    • Procedurile artroscopice, cum ar fi debridarea, sinovectomia și microfractura, sunt eficiente în tratarea artritei gutoase. Aceste proceduri elimină rapid durerea articulară și reduc inflamația .
    • Un studiu a raportat rezultate clinice excelente, cu ameliorare semnificativă a durerii și îmbunătățire funcțională la pacienții care au fost supuși tratamentului artroscopic pentru artrita gutoasă a genunchiului .
    • Artroscopia se dovedește, de asemenea, benefică în diagnosticarea și tratarea artritei gutoase acute a gleznei, cu îmbunătățire semnificativă a simptomelor clinice și a funcției gleznei .
  3. Eficacitatea comparativă:
    • Artroscopia minim invazivă a demonstrat o sensibilitate și specificitate ridicate pentru diagnosticarea artritei gutoase a genunchiului, în comparație cu ecografia articulară și tomografia computerizată cu energie duală (DECT). Poate fi un supliment valoros pentru diagnosticarea gutei .
 

Sună acum pentru o consultație la dl. dr. Paul Năstase !

Articole conexe pentru Genunchi

Deschide chat-ul
Aveți nevoie de ajutor?
Bună ziua,
Cu ce informații vă putem ajuta?