Ruptura de Ligament Incrucisat Anterior

Postat de Dr. Solyom Arpad
la 9 Jun 2014


Ce este ligamentul încrucişat?

Ligamentul încrucişat este o formaţiune fibroconjunctivă ce are rolul de a stabiliza genunchiul. La nivelul fiecărui articulaţii de genunchi există două ligamente încrucişate, unul anterior şi unul posterior.Acestea se situează în zona centrală a genunchiului şi datorită încrucişării au o poziţionare în “x” de unde provine şi denumirea „încrucişate”.

Când apare leziunea de ligament încrucişat?

Leziunea ligamentului încrucişat anterior apare în majoritatea cazurilor în urma unui traumatism sportiv. Cel mai frecvent fotbal, ski, rugbi, sau sporturile unde în timpul mişcării membrul inferior are un contact mai puternic şi o poziţie fixată la sol.

Datorită mecanismului de hiperflexie, hiperextensie, torsiune, sau pentru LIA deplasările anterioare bruşte ale gambei iar pentru LIP deplasările posteriore în urma căreia apare ruptura ligamentului încrucişat, această patologie deseori se asociază cu leziunea ligamentelor colaterale, a meniscului sau a suprafeţei cartilaginoase ale articulaţiei.

Alţi factori care au rol în ruptura ligamentului încrucişat sunt:

  • greutatea corporală crescută
  • hiperlaxitatea articulară
  • folosirea încălţămintei cu toc înalt
  • activitatea sportivă ocazională fără o încălzire adecvată premergătoare
  • entorse de genunchi accidentale şi repetate
  • leziuni de menisc care se luxează intraarticular.

Frecvenţa lor ca şi grup dermografic este adultul tânăr şi femei.

Care sunt semnele şi când ne putem gândi la o leziune de ligament încrucişat?

În timpul traumatismului:

  • În urma unui traumatism sportiv
  • Mecanism de torsiune al genunchiului
  • Durere de intensitate mare cu caracter de tăietură acompaniat de cracment, trosnitură/pocnitură la nivelul genunchiului

După traumatism:

  • Persitenţa durerii de genunchi
  • Tumefierea genunchiului reprezentat de revărsatul sangvinolent care umple articulaţia, urmat după câteva zile de hematom local. SEMN PATOGNOMONIC AL RUPTURILOR DE LIGAMENT ÎNCRICIŞAT.
  • Senzaţia de instabilitate a genunchiului care poate apărea la mişcări simple sau efort, cum ar fi urcatul sau coborâtul treptelor.
  • Persistenţa cracmentelor articulare.
  • Blocaj articular reprezentat de migrarea intraarticulară a capetelor ligamentare rupte.

 După un timp îndelungat:

  • Instabilitatea poate deveni persistentă. Datorită instabilităţii se modifică biomecanica articulară ce poate duce la:
  • Dureri persistente apărute brusc sau după un traumatism minim după o perioadă nedureroasă care au un caracter surd, deranjant
  • Apariţia lichidului articular patologic
  • Leziunea suprafeţelor cartilaginoase ale articulaţiei
  • Artzroza posttraumatică

Ce este de făcut după un traumatism caracteristic rupturii de ligament încrucişat anterior?

Prezentaţivă de urgenţă la un centru de ortopedie-traumatologie pentru a consulta un specialist!!!

În cazul tumefierii:

  • Repaus
  • Poziţionarea membrului în elevaţie
  • Comprese cu gheaţă local
  • Consutaţi un specialist!!!
  • Efectuarea unei examinări imagistice prin REZONANŢĂ MAGNETICĂ la indicaţia medicului specialist

Ce posibilităţi de tratament există?

Tratament nechirurgical, ortopedic conservator

În cazul leziunilor parţiale sau la pacienţi vârstnici care nu au o activitate sportivă activă

Montarea unei imobilizări pentru repaus la nivelul genunchiului (atelă gipsată, orteză de genunchi cu stabilizare laterală şi dispozitiv de reglare a mişcărilor de flexie-extensie)

Tratament simptomatic (antiinflamator, tromboprofilaxie, tratamentul durerii)

După diminuarea simptomatologiei urmează un program de recuperare prin chinetoterapie care are scopul antrenării musculaturii coapsei pentru stabilizarea articulaţiei.

Tratamentul chirurgical

  1. Reconstrucţia ligamentului încrucişat prin metoda clasică
  2. Reconstrucţia ligamentului încrucişat prin metoda ARTROSCOPICĂ
  • Este o metodă minim invazivă în urma căreia se efectuează înlocuirea ligamentului încrucişat cu tendoane recoltate de la nivelul muşchilor Semitendinos şi Gracilis (cel mai frecvent), din tendonul Patelar, din tendonul muşchiului Qvadriceps, tendonul Achilian sau altele. Noul ligament se fixează cu dipozitive resorbabile care se integrează în organism.

Ce se întâmplă după intervenţia chirurgicală:

  • Datorită caracterului minim invaziv al intervenţiei ARTROSCOPICE, este permis ca pacientul să se mobilizeze la 24 de ore postoperator cu spijin parţial pe membrul inferior operat. Perioada de internare este una scurtă în medie de 48 de ore.
  • Articulaţia genunchiului se imobilizează într-o orteză specială
  • Se aplică tratament medicamentos (tromboprofilaxie, profilaxia infecţiei, tratamentul durerii)
  • Pacientul începe un program de recuperare prin chinetoterapie pe perioada internării care se continuă la domiciliu după externare sau de preferinţă într-un centru specializat
  • Întoarcerea la activităţiile zilnice şi sportive de dinaintea traumatismului sunt reluate la 3-6 luni postoperator în funcţie de pacient

Care sunt riscurile care pot apărea?

  • Tratamentul ARTROSCOPIC este unul minim invaziv şi cu riscuri semnificativ scăzute faţă de tratamentul chirurgical clasic. Totuşi pot apărea câteva complicaţii care sunt prevenite prin diferite tratamente dar ca şi pacient este bine de cunoscut.
  • Sângerarea intraarticulară şi formarea unui hematom
  • Tromboza- prevenită prin tromboprofilaxie
  • Infecţia- prevenită prin antibioprofilaxie scurtă
  • Ruptura noului ligament- prevenit prin conducerea corectă a programului de recuperare
  • Distrugerea dispozitivului de fixare- prevenit prin aplicarea corectă a tehnicii chirurgicale
  • Limitarea mişcărilor articulare- prevenit prin conducerea corectă a programului de recuperare
  • Lezarea zonei donatoare a noului ligament- prevenit prin aplicarea corectă a tehnicii chirurgicale

Pentru mai multe informaţii vă rog să accesaţi secţiunea “întrebă specialistul”.