Artroscopia genunchiului

Artroscopia 

Reprezintă o intervenție chirurgicală ortopedică, minim invazivă cu scop explorativ, diagnostic si terapeutic la nivel articular. Această procedură înlocuiește în mare parte intervențiile clasice invazive eliminând multe din complicațiile acestora.

Etimologia termenului artroscopie provine din doi termeni din vechea limbă greacă “arthro”ce inseamnă articulație și “skopein” tradus ”a vedea”. Termenul este tradus literalmente ca a se uita in interioerul articulației”. În decursul artroscopiei de genunchi, chirurgul introduce o mică cameră, denumită artroscop, în interiorul articulației. Acesta, transmițând imaginea pe un monitor, face posibilă inspectarea întregii suprafețe articulare și tratamentul leziunilor sub control video cu instrumente speciale folosite în chirurgia artroscopică.

Deoarece atât artoscopul cât și instrumentele chirurgicale folosite sunt de dimensiuni mici, procedura necesită incizie minimă de maxim 1 cm. Prin acest character minim invaziv, sunt eliminate complicațiile apărute în urma intervențiilor clasice, invasive, recuperarea postoperatorie este mai rapidă iar pacientul poate să își reia în scurt timp activitățiile cotidiene și sportive de dinaintea operației.  

ARTROSCOPIA DE GENUNCHI

Prima artroscopie de genunchi a fost efectuată în scop diagnostic cu ajutorul unui endoscop de către un medic japonez la începutul anilor 1900. În urma acelei intervenții, datorită rezultatelor obținute, chirurgul Takagi a proiectat și fabricat primul artroscop.

În decursul anilor, cu ajutorul artroscopului s-au obținut rezultate din ce în ce mai bune și pe plan therapeutic.

În zilele noastre există numeroase patologii la nivelul genunchiului care pot fi diagnosticate și tratate sub control artroscopic.

Anatomie

Genunchiul este una dintre cele mai mari articulații ale organismului și totodată cel mai vulnerabil la traumatisme și leziuni, deoarece suportă toată greutatea corpului și este supus unei presiuni intraarticulare imense în momentul mişcărilor. În timpul mersului, genunchiul suportă o greutate de 1,5 ori mai mare decât greutatea corpului iar la urcatul scărilor această forță poate fi de 4 ori greutatea corpului.

Genunchiul este o articulație sinovială care conectează femurul cu osul tibial. Este alcătuit din două compartimente articulare, cel dintre femur și rotulă, denumit patelo-femural iar cel de-al doilea dintre femur și tibie sau tibio-femural.

Structurile ligamentare sunt cele care conectează osoasele din componenţa genunchiului și au un rol de stabilizare a articulației. Aceste structure sunt: Ligamentul Colateral Medial și Lateral, Ligamentele Încrucișate anterior și posterior respectiv Ligamentul Patellar și cel accesor. Ligamentele colaterale au un rol de stabilizare laterală și împiedică mobilizarea internă sau externă a articulației. Ligamentele încrucișate oferă stabilitatea antero-posterioară și stabilizarea rotațională a articulației. Aceste 4 ligamente împreună controlează stabilitatea genunchiului.

Structurile tendinoase fac parte din construcția musculară și au rolul de a insera mușchiul pe suprafața osoasă. La nivelul articulației genunchiului există două tendoane importante: Tendonul Qvadricepsului și Tendonul patellar

Suprafața articulară sau cartilajul articular se situează pe suprafața oaselor componente ale articulației, practic reprezintă suprafața articulară.

În zona articulară a genunchiului se află două structuri discoide care se numesc MENISC. Acestea sunt unite prin ligamentul intermeniscal și au rol de absorbție a șocului exercitat la nivelul articulației. Totodată acestea au un rol complementar de stabilizare a articulației.

În jurul genunchiului se află două mari grupe musculare: Qvadriceps, alcătuit din mușchii anterior ai coapsei și Hamstring, alcătuit din cele trei mușchi posteriori.

În jurul articulației genunchiului se află 13 săculețe cu lichid, denumite BURSE care au rolul de a reduce forța de frecare dintre structurile musculare, osoase, tendinoase și ligamentare. Cel mai important este Bursa Prepatelară care se situează în zona anterioară a genunchiului, imediat sub ţesutul tegumentar și are rol de a apăra rotula.

Planificarea intervenţiei chirugicale

Iniţial medicul ortoped va efectua investigaţii medicale amănunţite privind antecedentele herodo-colaterale, personale fiziologice şi patologice, cu scopul de a aprecia riscul operator. Examinările paraclinice precum hemoleucograma, biochimia serică, coagulograma, respectiv imagistica sunt deasemenea necesare pentru aprecierea riscului operator.

Dacă starea dumneavoastră de sănătate permite intervenţia chirurgicală, aceasta poate fi efectuată şi în regim de internare de zi, ceea ce însemnă că a doua zi postoperator puteţi fi externat şi începe programul de recuperare la domiciliu sau într-un centru specializat de recuperare musculo-scheletală.

Preoperator medicul anestezist va prezenta posibilităţiile de anestezie şi riscurile acestora. În cazul artroscopiei de genunchi, se poate efectua anestezie generală, rahianestezie sau blocaj al unui trunchi nervos. Majoritatea artoscopiilor au o durată mai mică de o oră, însă aceasta nu este o durată fixă, ea fiind direct proporţională cu leziunile descoperite intraoperator de către chirurg şi de durata procedurilor necesare.

Tehnica chirurgicală

Această intervenţie chirurgicală se efectuează sub o presiune intraarticulară cu soluţie salină sterilă. Aceasta are rolul de distensie a spaţiului articular pentru a avea o vizibilitate mai bună asupra articulaţiei investigate. Medicul va efectua o incizie de aproximativ 0.5-1 cm la nivelul  articulaţiei pentru a introduce camera video.  Lichidul va circula prin artoscop pentru a imbunătăţi imaginea intraoperatorie.

După introducerea camerei video, se va vizualiza suprafaţa articulară a femurului, tibiei şi meniscul adiacent compartimentului vizualizat, respectiv ligamentele încrucişate în modul în care este prezentat pe imaginile alăturate.

Odată ce s-a identificat zona lezată, se va efectua o a doua incizie în partea controlaterală a articulaţiei. Această incizie se foloseşte pentru introducerea instrumentelor speciale cu ajutorul cărora se v-a trata leziunea. Inciziile clasice sunt cele anterioare (antero-lateral şi antero-medial). Pe lângă acestea mai există o varietate de incizii care au rolul de a ajuta chirurgul în rezolvarea diferitelor patologii dar sunt folosite mai rar. Pe lângă instrumentele classice, deseori sunt folosite instrumente de unică folosinţă şi dispozitive chirurgicale care pot fi folosite în fixarea ligamentului nou în cazul reconstrucţiei de ligament încrucişat, precum şi cele folosite în sutura meniscului lezat şi altele.

Recuperarea postoperatorie

După intervenţia chirurgicală, pacientul se întoarce în salonul unde a fost internat şi rămâne timp de 24-72 ore în funcţie de tratamentul aplicat. În tot acest timp, pacientul beneficiază de tratament antialgic, profilaxia trombozei şi antibioprofilaxie.

Este de aşteptat ca simptomatologia algică şi disconfortul să persiste aproximativ 1 săptămână postoperator. Dacă s-a efectuat o intervenţie chirurgicală mai complexă simtomatologia algică poate persista până la câteva săptămâni, iar aplicarea locală de gheaţă poate ajuta în privinţa durerii şi inflamaţiei. Medicul curant poate să  pescrie o schemă terapeutică antalgică.

Însă toate aceste măsuri nu infuenţează perioada procesului de vindecare. Poziţia pe care o adoptă pacientul poate influenţa durerea.

La câteva zile postoperator, se pot înlocui bandajele mari cu unele de dimensiuni mai mici. În ceea ce priveşte igiena personală, dacă plăgile chirurgicale sunt curate, se poate face duş cu remarca de a nu face baie.

Cel mai mult probabil v-a fi necesară purtarea unei orteze pentru imobilizarea membrului superior, iar perioada de imobilizare va fi stabilită de medicul curant.

PENTRU MAI MULTE INFORMAŢII CU PRIVIRE LA RECUPERAREA POSTOPERATORIE ÎNTREBAŢI MEDICUL.

Recuperarea mişcărilor articulare

Reabilitarea are un rol important in revenirea la activitatile cotidiene.

Pacientul începe un program de recuperare specific tratamentului chirugical aplicat la 12 ore după operaţie. Există program de recuperare specific pentru fiecare tip de intervenţie artroscopică (reconstrucţie ligament încrucişat, cura leziunilor de menisc, cura leziunilor de cartilaj, etc..).  Acest program de recuperare se va continua şi la domiciliu sau dacă este cazul într-un centru specializat la indicaţia medicului curant. Această perioadă de recuperare poate varia între 4 săptămâni şi 3 luni în funcţie de leziune şi intervenţia chirurgicală efectuată.

Complicaţii

Datorită caracterului minim invaziv al interveţiei artroscopice, complicaţiile intra, pre şi postoperatorii sunt foarte rare. Dar ca şi toate celeleate intervenţii chirurgicale, pot apărea anumite complicaţii. Aceste riscuri şi complicaţii sunt prezentate de medicul curant în perioada preoperatorie.

Pe termen lung

Dacă intervenţia chirurgicală a fost mai puţin complexă, este posibil să fie necesară o imobilizare în orteză pe o perioadă mai scurtă şi pacientul îşi poate relua activitatea de zi cu zi la câteva zile postoperator.

Durata de recuperare este mai mare pentru procedurile mai complexe. Deşi inciziile sunt mici în cadrul artroscopiilor, leziunile extinse intraarticulare pot fi reparate prin diferite proceduri, în urma cărora este nevoie de o perioadă mai lungă de recuperare. Desi poate fi un procedeu aparent lent, urmărirea indicaţiilor medicului curant şi a planului de recuperare indicat de către acesta este un aspect important în vederea recuperării.

Medicul curant, în funcţie de tratamentul aplicat vă va informa despre influenţa tratamentului chirurgical şi a boli în cea ce priveşte întoarcerea la activităţiile cotidiene, activităţile sportive şi a modului de viaţă postoperator.

Aveti nelamuriri? Intrebati medicul